Dâncu dezgroapă securea în PSD. Cu ce scop? Cu ce urmări?

Declaraţiile făcute, în Gazeta de Cluj, de senatorul PSD Vasile Dancu, unul din capii Grupului de la Cluj, au stârnit, iar, valurile care, oricum, abia aşteaptă să răbufnească în PSD.

Dâncu declara: “Trebuie păstraţi bătrânii înţelepţi, dar eliminate javrele bătrâne pentru care partidul este doar o cârpă de şters pe picioare. Trebuie sa terminam urgent cu resturile bolşevice şi cu sinecurile pentru scursorile vechiului regim. Cangrena ce a cuprins stânga româneasca are nevoie de bisturiu.”

Revărsarea de venin a lui Vasile Dâncu a stârnit reacţii dure în PSD. Până şi blajinul nea Nicu şi-a ieşit din pepeni:

Văcăroiu: „Eu nu ştiu ce caută dânsul în PSD. Să îşi vadă de treabă, să îşi facă un partid, să se ducă în altă parte. De doi ani de zile este problema cu domnul Dâncu. Eu i-am spus-o şi direct: «Domnule, nu te regăseşti în partidul ăsta. Vezi-ţi de treabă şi du-te în altă parte»”

Oprescu a fost şi mai tăios: “Vasile Dâncu a avut o copilărie nefericită şi acum are o maturitate nesimţită… Dâncu trebuie să revină la un limbaj urban, nu acolo unde se situează acum, la nivelul semnelor, după care putem avea şi discuţii.”

Ion Iliescu: “Domnul Dâncu nu mă mai interesează!”

Ca de obicei, capii formali ai partidului o scaldă penibil:

Geoană: “Este o supă reîncălzită şi nu vreau să discutăm acum cine şi de ce are interesul să reîncălzească asemenea subiecte. Este campanie electorală şi publicarea acum a acestui material este un gest lipsit de orice deontologie.” “Moratoriul convenit la Braşov asupra partidului este respectat de toată lumea.”

Corlăţean: „Suntem social-democraţi, indiferent de cum putem să ne numim între noi. Putem fi şi aroganţi, şi filfizoni, putem fi şi bolşevici, mai tineri sau mai bătrâni. Suntem social-democraţi.”

O nouă ciocnire, aşadar, între taberele adverse din PSD. Când şi cum se va tranşa războiul pentru controlul partidului?

PS: Încă o mostră a stării de spirit din PSD. Ieri, pe blogul său, Adrian Năstase scria: “Nu m-a mirat insa faptul ca unii membri ai conducerii partidului nu respecta deciziile luate in legatura cu moratoriul stabilit pana dupa alegeri. Ca sa fie mai clar: pe mai multe cai, am aflat ca Ilie Sarbu – un mare caracter -, la Timisoara, la sfarsitul saptamanii trecute, a afirmat, la o reuniune de partid, ca “daca ii dam afara pe Iliescu si Nastase, partidul urca imediat la 40%”. Poate unii vor comenta aceasta afirmatie. Pentru mine insa subiectul este definitiv inchis. In ceea ce-l priveste pe Sarbu!”

Vai şi-amar de votul tău!

Ce este votul uninominal? O „demagogie care împiedică formarea unei majorităţi democratice”, după cum spunea, mai an, preşedintele Băsescu, sau, după cum îl prezintă acum, soluţia izbăvitoare pentru reformarea clasei politice şi, implicit, pentru alungarea tuturor relelor?

Era necesară convocarea unui referendum de către şeful statului? Dar asumarea răspunderii de către Guvern? De ce se mai face referendum, de vreme ce, indiferent de rezultatul său, tot Parlamentul are ultimul cuvânt? E bine că se organizează simultan alegerile europarlamentare şi referendumul? Cum trebuie să se voteze: la aceleaşi secţii de votare sau la secţii diferite?

Dar care sistem de vot uninominal e mai bun? Cel propus de „Pro Democraţia”, experimentat în multe ţări europene şi îmbrăţişat de PNL, sau cel propus de PSD, apropiat de modelul american şi francez şi asumat de Băsescu? Dacă va fi adoptată această din urmă variantă, cum va convieţui România uninominalului pur cu Europa jumătăţilor de măsură? România avangardistă şi Europa încremenită în trecut? Lumina reformistă vine de la Bucureşti? UE, tu vezi Luceafărul de la Cotroceni? Nu simţi că instituţiile tale învechite cer sângele proaspăt al reformei pesedisto-pediste, pardon feseniste? Americano-fesenist cam sună ca dracu’, nu? Şi totuşi, nu e mai avantajos sistemul „câştigătorul ia totul”, dorit de Băsescu şi PSD? Sau e preferabil sistemul mixt, din moment ce până la o treime din alegători riscă să rămână fără reprezentare parlamentară dacă s-ar adopta varianta prezidenţială? Şi atunci de ce vrem noi să fim brejii Europei, dacă Franţa tocmai dezbate renunţarea la sistemul majoritar în două tururi?

Iar preşedintele Consiliului Judeţean cum trebuie ales? De către consilieri sau direct de către popor? Dacă e să fie uninominal, de ce să fie numai pentru parlamentari? De ce consilierii judeţeni să fie aleşi pe liste de partid, şeful lor prin vot uninominal într-un singur tur, iar primarii prin uninominal în două tururi? De ce PD vrea vot uninominal doar la parlamentare şi preferă târguiala din culise pentru desemnarea preşedinţilor de consilii judeţene? Dar PSD şi PNL de ce ţin morţiş să ia de la gura consilierilor judeţeni sutele de milioane de lei vechi ce se dau pentru fiecare vot al unui consilier? Dar ce e cu poziţionările astea: ba PNL cu PSD, ba PD cu PSD? De fapt, cine cu cine ţine?

Referendumul trebuie boicotat, după cum cere preşedintele Iliescu, sau europarlamentarele sunt un moft care nu importă pentru viaţa românului, dornic, înainte de toate, să scape de ciuma bubonică – listele de partid? Şi dacă odată listele alungate, nu se va schimba nimic? Sau ne vom plictisi în democraţia perfectă şi în societatea minunată ce se va naşte din urna de vot care ni se vâră, iarăşi, sub nas, după alţi patru ani în care s-au bătut pentru putere ca nişte câini flămânzi şi n-au făcut nimic din ce-au promis?

Dar nu mai firesc ar fi să discutăm în această perioadă despre temele europene? Nu ar trebui să ne preocupe, măcar în luna asta de campanie electorală, modalităţile de racordare la Europa, cea atât de râvnită până la 1 ianuarie şi iute îngropată o dată cu isteria generală? Cum ar fi să vorbim despre accesarea fondurilor europene, care ar trebui să vină şuvoaie, pentru a ne aduce în rând cu lumea civilizată şi pe care noi nu ştim să le cerem, resemnaţi să cotizăm la UE cu mult mai mult decât primim? Sau despre clauza de salvgardare pe agricultură? Ce-i cu clauza aia? Nu mai bine-o dăm naibii, că şi-aşa ne rupem limba în salvgardarea lor?

Sau mai bine să discutăm, totuşi, despre reformarea, odată pentru totdeauna, a clasei politice? Dar se reformează ea cu adevărat prin schimbarea modului de vot? E momentul potrivit să ne ocupăm de asta? De ce nu în cei 18 ani de până acum? De ce nu în ianuarie 2008? De ce tocmai în paralel cu primele alegeri europarlamentare, din care şi-aşa nu înţelegem nimic?

Începe să sune totul a comedie pentru proşti? Sau sunt eu un cârcotaş care nu înţelege binefacerile progresului? Dar tu mai înţelegi ceva? Oare nu tocmai acesta e scopul lor, al tuturor: să te ameţească până se alege praful de votul tău?

Horia Blidaru

Dobrin driblează-n Rai…

Ioan Chirila: “Dobrin are o nonsalanta care farmeca. Daca vreti, el este un crai de Curte Veche care se decide sa coboare de pe un ring de rock, pentru a aduce in memorie valsul, fracul si crinolina…
Acest crai descins pe un ring de rock este si un gentleman al gazonului. El nu stie (sau nu intelege) sa loveasca. El nu stie sa-si franga linia printr-un efort inestetic. El nu stie sa arunce o minge in tribune. El nu accepta, din pudoare, gandul ca spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna intre maini.”

                                                                           

Nicolae Dobrin a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti romani din istorie, impresionand mai ales prin tehnica sa desavarsita. Nascut pe 26 august 1947, a debutat in Divizia A la o varsta frageda, la aproape 15 ani, sub culorile echipei Dinamo Pitesti. De fapt, intreaga sa cariera este legata de clubul argesean, singurul pentru care a evoluat, cu o scurta experienta la CS Targoviste (1980-1982). A jucat 408 meciuri in Divizia A si a marcat 111 goluri.La echipa nationala a disputat 48 de partide, marcand 6 goluri. Marea sa nerealizare ramane faptul ca nu a evoluat niciun minut la CM 1979, din Mexic, desi facea parte din lot. A fost selecţionat în echipa lumii, la 14 decembrie 1972, într-un meci organizat cu ocazia retragerii spaniolului Gento. Dupa ce s-a retras din activitate, Dobrin a ramas aproape de clubul FC Arges si a indeplinit mai multe functii de conducere, dar si tehnice in cadrul gruparii pitestene.

A murit după o lungă luptă cu cancerul la plămâni, în dimineaţa zilei de 26 octombrie, la Spitalul Judeţean din Piteşti.

PS: “Stiu ca toti trebuie sa murim, dar parca prea repede se duce generatia noastra. Dupa Mopsu (Florea Dumitrache), acum si el. Dobrin a facut parte din generatia de platina, pentru ca noi am deschis drumul si am aparat culorile patriei.” – Rica Raducanu

Băsescu uneşte sau dezbină PSD?

Prezent la lansarea candidaţilor PSD pentru europarlamentare, Traian Băsescu i-a atacat pe social-democraţi, spunându-le în faţă: “Şi dumneavoastră aveţi nevoie să fiţi reformaţi de electorat”, după care a făcut o paralelă între finalul mineriadei din 1990 şi lansarea de acum:  „În ‘90, aici se mulţumea minerilor, iar astăzi tot aici discutăm despre alegeri europarlamentare şi vot uninominal”.

Interpretată, iniţial, de unii, ca dorindu-se o mână de sprijin acordată echipei Geoană, prezenţa sa a avut drept efect unirea pesediştilor prezenţi în jurul celui vizat de atacul prezidenţial: Ion Iliescu.

Voi ce părere aveţi: a greşit conducerea PSD invitându-l pe Băsescu? Solidaritatea din această seară se va prelungi dincolo de marginile acestei campanii electorale sau e doar de faţadă/de moment?

PS1: Vă amintesc că se vorbeşte tot mai insistent de iminenţa lansării unei acţiuni de debarcare a lui Geoană – cel mai probabil şi logic după alegerile pentru PE.

PS2: Câteva impresii: un discurs excelent – Corina Creţu. Prima femeie cu adevărate aptitudini de lider politic, la noi. (Nu-mi spuneti, va rog, nimic de cateaua Mona). Foarte bune luările de cuvânt ale lui Severin şi Vanghelie, fiecare pe limba lui. Extrem de dezlanati si neconvingatori Geoana si Corlatean. N-am vazut cuvantul lui Iliescu – televiziunile noastre au avut alte subiecte mai importante, precum cel persiflat mai jos…

Nici o noapte fără Elodia

Elodia, Elodia, nefericită fată, habar n-am dacă mai trăieşti şi nici nu-mi pasă, aşa cum îl doare-n cot de nepăsarea mea pe Dan Diaconescu din Caracalul în care s-a răsturnat carul acela vestit. Lui i se rupe, pentru că milioane de hăbăuci îşi freacă noapte de noapte ochii roşii de nesomn, ca nu cumva să piardă finalul celui de-al patruzeci şi nu ştiu câtelea episod din serialul „Elodia, unde eşti, Elodia?”.

Avocato, cruntă soartă-ţi fuse rezervată, de vreme ce puhoi de lume s-a fixat pe pozele tale şi pe aberaţiile cunoştinţelor tale şi ale specialiştilor în toate ştiinţele şi pseudo-ştiinţele lumii văzute, dar şi ale celei nevăzute, de fapt mai ales ale ăsteia, precum şi pe mutra enervantă la culme a lui Cioacă, ăla de numai Necuratul te-a pus să te-nsoţeşti cu el, ca să nu mai vorbesc de avocatul lui, care, rupt din romanele lui Dickens, pare exact Urâtul în persoană.

Cu ce-ai greşit, Elodia, de-ţi hăcuiesc tembelii cadavrul virtual cu atâta râvnă? Răspunsul – deseară, numai la OTV, într-o ediţie cu adevărat senzaţională, excepţională şi fenomenală. Dacă sunteţi fleţi şi rataţi dezvăluirile în exclusivitate absolută numai la DD în Direct, nici nu ştiţi ce pierdeţi dacă nu daţi imediat pe DDTV, unde cadavrul încă e cald pentru o reluare la cote mari de tensiune, automat audienţă, implicit umflarea conturilor de milioane de euro ale cândva Şoricelului neastâmpărat, astăzi Hiena cu zâmbet dulceag, cea nelipsită din viaţa de zi cu zi a românilor culţi, isteţi şi informaţi. Iar dacă sunteţi complet defazaţi, nu-i nimic, încă nu sunteţi terminaţi. Vai de mine, dar nu are Caracalul potenţial? Tucă Show se antrenează pe margini şi nu te lasă să adormi prost.

Elodia, Elodia, nefericită fată cu nume bizar, ai reuşit, fără voie, să dai peste cap legile firii: multora le e frică, mai nou, să dea colţul şi cer morţii o derogare de la soroc. Nu de alta, dar dacă pun Diaconescu şi Lazarus ochii pe pagina de decese şi fac o fixaţie tocmai pentru cazul lor? Până şi „dormi în pace” a devenit o ironie…

Horia Blidaru

Taves Bahtalo la toată Românica!

Totul pentru PD! Totul pentru victorie! Acesta este sloganul sub care funcţionează instituţia supremă a statului român – Preşedinţia. Şi în acest scop, legile şi morala sunt călcate în picioare, cu orice prilej: băi de mulţime, lansare de candidaţi, referendum pentru orice, numai referendum să fie şi, nu în ultimul rând, eforturi de a învăţa limba unei minorităţi faţă de care Băsescu are nenumărate afinităţi.

Mai întâi, o puzderie de localităţi s-au trezit că au de sărbătorit ceva, taman când îşi arată toamna târzie colţii cei reci. Aşa că prostimea s-a înghesuit, în ultimele zile, la serbări cu Traian Băsescu în postura de vedetă de prim rang, defilând la braţ cu liderii PD. O dată intensificat ritmul apariţiilor electorale în favoarea democraţilor, deveneau de la sine înţelese prezenţa şi discursul preşedintelui la lansarea candidaţilor PD la europarlamentare. Bine, bine, startul ca startul, dar cursa cui îi rămâne? Grijă firească pentru părintele tuturor pediştilor, mai ales când a văzut firava garnitură de catindaţi defilând pe sub ochii săi. Trebuie musai o campanie din care să iasă PD-ul cel mândru şi fălos din visele sale. Cel mai bun prilej pentru ca şeful statului să se implice, peste limitele constituţionale, într-o campanie electorală, este o alta, paralelă, cu mesaje cu ţintă directă. Iar referendumul pentru votul uninominal este pretextul perfect pentru a deturna dezbaterea pentru europarlamentare. Mai contează hotărârea Guvernului de a-şi asuma răspunderea în acest sens? Să fim serioşi, rămâne cum am stabilit: Totul pentru PD! Totul pentru victorie!

Implicându-se făţiş în campania Partidului Democrat pentru alegerile europarlamentare, Traian Băsescu încalcă art. 80 – Rolul Preşedintelui – din Constituţie, care, la alin. 2, spune clar: “Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”. Ce fel de mediere – aşadar echidistanţă, neutralitate etc. – reiese din aceste cuvinte, rostite luni, la lansarea candidaţilor PD: „Ca oricărui partid la început de campanie, vă urez succes, însă dumneavoastră vi-l urez din inimă”?

Dar nu e prima dată când Băsescu încalcă legea fundamentală a ţării. Contraargumentul preferat al talibanilor portocalii, în astfel de situaţii, este acesta: Constituţia e pesedistă, e proastă, e prea strâmtă pentru un lider atât de mare, de puternic şi de bun. Nu ştiam că repudierea publică a rolului atribuit de legea supremă unui şef de stat îl absolvă pe acesta de orice obligaţii, legale şi morale. Cum ar fi dacă fiecare dintre noi ar accepta şi ar respecta doar legile care-i convin, în rest acţionând după cum îl taie capul?

Dar să revenim la treburi serioase. Comandamentul clipei e altul, nu legalitatea şi moralitatea: Totul pentru PD! Totul pentru victorie! Adică, un PD de patruj’ la sută. Minim 40 acum, că la anul se impune 50% + 1, fiindcă democraţii riscă să rămână în opoziţie veşnică, după cât de prost stau în sondaje potenţialii aliaţi. PLD-ul lui Frankenstein şi UDMR-ul – împins tocmai de descinderea lui Băsescu în secuime spre un radicalism periculos, dar inutil electoral – se zbat în zona marjei de eroare a sondajelor, iar PNG şi-a pierdut, în numai o lună, aproape jumătate din potenţialii votanţi, după ce Hagi l-a dat pe oierul mesianic cu capul de pragul electoral. Becali şi, implicit, Băsescu au nevoie de nişte victorii ale Stelei şi de un şpriţ în direct la TV. C-aşa, ne place ori ba, se face politica la români.

Dar să nu ne încrâncenăm şi mai bine să ne despărţim cu, de pe acum, tradiţionalul “Taves Bahtalo”! Pentru a nu lăsa loc de interpretări răuvoitoare din partea crispaţilor fani prezidenţiali, tot mai lipsiţi până şi de umorul de suprafaţă al bunului lor tătuc cotrocean, precizez că urarea de mai sus nu este altceva decât o transpunere a istoricului “Să trăiţi bine” în romanes, o limbă pe care Fiul Mulţimii o învaţă conştiincios. Să-i fie de folos, pentru când îi mai iese o ziaristă-n cale.

Aşadar, rămâne cum am stabilit: Totul pentru PD! Totul pentru victorie! Taves Bahtalo la toată Românica!

Horia Blidaru 

Ce părere aveţi despre implicarea preşedintelui Băsescu în campania electorală a PD?

Voi ce credeţi despre toate astea?

Băile de mulţime ale preşedintelui Băsescu, repetate de-a lungul şi de-a latul ţării, alături de liderii PD, la zilele  mai multor localităţi. Prezenţa şi discursul la lansarea de ieri a candidaţilor PD la europarlamentare. Decizia de a convoca referendumul pentru votul uninominal, în ciuda hotărârii Guvernului de a-şi asuma răspunderea în acest sens. Şi, nu în ultimul rând, eforturile de a învăţa limba unei minorităţi faţă de care are nenumărate afinităţi: 

Hagi îl dă pe Jiji cu capul de prag

Comportamentul faţă de Hagi începe să îl coste pe Becali cariera politică. Potrivit celui mai recent sondaj INSOMAR, PNG şi-a pierdut, în numai o lună, aproape jumătate din potenţialii votanţi. De la 9%, cât avea în sondajele din septembrie, această caricatură de partid a ajuns să dea, acum, cu capul de pragul electoral, în vreme ce oierul mesianic a pierdut nu mai puţin de şapte procente din cota de încredere a populaţiei.

După cum anticipam şi eu, dezvăluirea adevăratei feţe a lui Becali, în toată hidoşenia ei, a spulberat iluziilor multora dintre cei încă sensibili la retorica sa primitivă. Şi sondajul nici nu acoperă perioada de vârf a scandalului, înregistrată săptămâna trecută. Iată cât înseamnă, în politică, un incident dinspre care, la data petrecerii lui, nasurile subţiri se întorc scârbite superior…

Hai să ne jucăm de-a speculaţiile un pic: să fi lucrat Hrebenciuc după vechea vorbă din popor „eu te-am făcut, eu te omor”? Să-l fi determinat pericolul ca, la alegeri, PNG să ia de la PSD câteva procente, tot mai valoroase pe măsură ce echipa condusă de Geoană se dovedeşte din ce în ce mai neputincioasă? Sau până şi maestrul păpuşar a fost neputincios în faţa neghiobiei şi a bădărăniei lui Jiji, care nu i-a ascultat sfatul – fie el şi de ultimă oră – de a nu-l ataca pe Hagi?

Oricum, va arăta foarte interesant o viitoare configuraţie parlamentară fără PNG şi, foarte posibil, şi fără UDMR… Altfel spus, încă patru ani de opoziţie pentru PD-ul de patruj’ la sută? Becali şi, implicit, Băsescu au nevoie de-o victorie a Stelei la Sevilla şi de un şpriţ în direct la TV. C-aşa, ne place ori ba, se face politica la români…

Scandal sexual în PSD

Ioan Rus, liderul „Grupului de la Cluj” din PSD, figurează pe locul 9 în topul primilor 10 bărbaţi din viaţa starletei Laura Andreşan. După ce l-a încondeiat cu detalii jenante pe Adrian Mutu, ocupantul ultimei poziţii, porno-starul a prezentat, în publicaţia de scandal ce-i găzduieşte mizeriile, amănunte şi despre relaţia pe care a avut-o, la 19 ani, cu Rus, pe când era ministru de interne în cabinetul Năstase.

Andreşan vorbeşte despre întâlnirile de la hotelul ministerului şi, apoi, dintr-o vilă închiriată de Rus, despre SPP-iştii care o escortau acasă şi despre reţinerile ce existau între ea, „fetiţa fricoasă”, şi el, „politicianul temător şi bărbatul fără dorinţe sexuale speciale”. „Cred că mai mult l-a pândit teama reală pe care eu nu o cunoşteam la vremea respectivă, teama de cei care trăgeau sfori şi eu nici măcar nu-i vedeam”, spune Andreşan despre „Ucu”, demnitarul care o făcea să se simtă protejată. În final, tânăra, acum în vârstă de 25 de ani, îi reproşează preşedintelui PSD Cluj: „maturitatea de a refuza sexul interzis cu o fetiţă nu trebuia să îmi aparţină mie, dragul meu ardelean”.

Nu m-aş fi oprit asupra dejecţiilor individei, dacă dezvăluirile ei n-ar avea şi alte conotaţii decât cele personale. Se ştie că fosta aşa-zisă ziaristă a fost dusă şi lansată în Bucureşti de Cozmin Guşă. Despre relaţia ei cu Rus circulau zvonuri încă din perioada 2000 – 2004. O victimă a Laurei Andreşan, la acea vreme, a fost Liviu Negoiţă, actualul primar al sectorului 3 din Capitală şi vicepreşedinte al PD. Târârea sa într-un scandal sexual de către aceeaşi creatură l-a îndepărtat din prim-planul scenei politice. Din această cauză, însuşi Traian Băsescu a răbufnit, enervat, în iunie 2004, la adresa ei: „acestei curtezane ar trebui să i se facă ceva şi să i se facă bine”.

Ioan Rus, perceput ca o eminenţă cenuşie a facţiunii ardelene a PSD, a reuşit să câştige, după 2004, o poziţie puternică în partid, în defavoarea grupului de la Bacău, reprezentat de Viorel Hrebenciuc, fraţii Sechelariu, Corneliu Iacubov, Dan Matei Agathon şi Miron Mitrea. El a avut un rol decisiv în alegerea lui Geoană în fruntea partidului, dar şi-a pierdut din influenţă în ultimul an, probabil şi din cauza bolii care l-a ţinut deoparte, o vreme. Este unul din adepţii colaborării cu PD şi cu Traian Băsescu, fiind un bun prieten al lui Vasile Blaga şi unul din cei care s-au împotrivit încercării de suspendare a preşedintelui. Aşadar, Rus este un personaj politic puternic şi incomod pentru mulţi. Să fie acest scandal sexual o încercare de demolare a sa? Numele său apare pe lista amorezilor Laurei Andreşan într-o perioadă pre-electorală tensionată şi de disensiuni majore între grupările rivale din PSD.

Întâmplător sau nu, zilele trecute, Adrian Năstase şi Cozmin Guşă au schimbat replici dure pe paginile lor de Internet, fiind pomenit, printre altele, şi numele pornostarului. Enervat că Guşă a spus despre el că „în majoritatea timpului petrecut la Palatul Victoria, nu s-a ocupat decât de afaceri pentru care plăteşte astăzi”, Năstase i-a replicat celui pe care l-a numit ironic „noul judecător moral al clasei politice româneşti”, spunând despre el că e „cel care a dorit să o înnobileze, aducând-o la Bucureşti, pe Laura Andreşan. Cel care a trădat, temeinic, în două rânduri echipele în care a lucrat”. „Atitudinea lui Năstase de azi confirmă câtă dreptate am avut, totuşi, când l-am împiedicat să ajungă preşedinte în 2004”, a ripostat Guşă, căruia, în schimb, Năstase îi reproşează lipsa de caracter. „De altfel, nu a fost singura greşeală pe care am făcut-o de-a lungul ultimilor ani”, concluzionează fostul premier.

În zilele următoare, e de aşteptat să iasă la iveală şi alte dezvăluiri mai mult sau mai puţin murdare, ca arme în răfuielile politice ale momentului. E dezolant să vezi cât de jos se poate coborî în lupta oarbă pentru putere. Şi e interesant de văzut cine stă în spatele atacului menit să-l compromită pe durul şi laconicul lider al aripii „reformiste” transilvănene a PSD.

Horia Blidaru

Calificarea, regele şi ciobanul

După opt ani de neputinţe şi ghinion, cu trei prezenţe la turneele finale ratate, România s-a calificat la Euro 2008. Un antrenor şi o generaţie insistent criticaţi şi contestaţi îşi iau revanşa. În acest timp, fotbalul românesc e zguduit de războiul Hagi – Becali, un conflict cu semnificaţii aparte şi consecinţe neaşteptate.

Contrar obiceiului emoţiilor până în ultimul moment, de această dată calificarea e asigurată cu două meciuri înainte de finalul preliminariilor. E răzbunarea fericită a unei generaţii ce fusese catalogată, prematur şi nedrept, ca fiind ratată. Piţurcă îşi ia, la rândul său, revanşa, după ce, în urmă cu opt ani, a fost dat afară de la Naţională, deşi ne calificase, şi atunci, la Campionatul European. Înlăturarea sa de atunci a fost cauzată de un conflict cu liderii echipei, Gică Hagi şi Gheorghe Popescu. I-a succedat Emerich Ienei, care a dus echipa în sferturile de finală ale Campionatului European. A fost ultima performanţă a Generaţiei de Aur.

Între timp, Hagi şi-a încheiat cariera de fotbalist, a ratat-o pe cea de antrenor şi părea să fi renunţat şi la mândria proprie, după umilinţele îndurate în tăcere din partea lui Becali. Din fericire, fostul mare fotbalist a demonstrat, în aceste zile, că nu şi-a pierdut demnitatea. Atacul declanşat de el l-a scos din minţi pe oier, care a ripostat cu o avalanşă de mizerii ce dau măsura micimii sale umane. Circul făcut pentru a-l obliga pe Hagi să plece de la Steaua şi jignirile revărsate asupra lui au cunoscut, săptămâna aceasta, un apogeu mizerabil. Puţinii rătăciţi pe care Jiji i-ar mai fi putut păcăli cu ceva au avut ocazia să se lămurească definitiv cu ce specimen jegos au de-a face. Orbit de trufie şi frustrări, Becali a dovedit că nu are nici un fel de limite şi de scrupule, încălcând regulile elementare ale prieteniei, ale relaţiei naş-fin şi ale aceleia dintre proprietarul şi antrenorul echipei, ca să nu mai vorbim de bun simţ.

Nu ar fi primul din lume care nesocoteşte legături sufleteşti sau de rudenie, darămite raporturile patron-angajat. Comportamentul de bivol arogant şi agresiv este tipic pentru o mare parte din patronii români. „Becali trebuie să ştie că nu banii fac valoarea, ci valoarea aduce banul”, a spus Ienei. Vorbele lui ar trebui să le sune multora dintre înavuţiţii fără alt merit decât acela al iuţelii de mână într-o societate buimacă şi fără măsură în afişarea ostentativă a potenţei financiare. Dar greşeala cea mai mare a lui Becali este aceea că s-a comportat abject nu cu naşul, prietenul sau angajatul Hagi, ci cu simbolul fotbalului românesc şi idolul milioanelor de oameni pe care i-a făcut fericiţi de atâtea ori. Legătura dintre ei şi numărul 10 al Naţionalei este şi va rămâne indestructibilă, fiind ţesută din acele fire nevăzute care asigură dăinuirea unui sentiment peste timp. Diferenţa dintre Hagi şi Becali e cel mai bine ilustrată de modul în care sunt ei percepuţi. În primul caz: respectul şi admiraţia până la idolatrie faţă de Regele fotbalului. De cealaltă parte: enervarea în faţa maimuţoiului grobian, care nu mai provoacă râsul pentru că se leapădă de statutul de clovn, luându-se în serios şi pretinzând să fie stimat pentru ceea ce nu este.

Ciobanul fără limite a vrut să-şi arate puterea umilindu-l pe Rege. Nu a reuşit decât să se arate în toata mizeria firii sale şi să se compromită definitiv în faţa oricărui om normal. Încordându-şi muşchii pentru a-şi demonstra omnipotenţa a reuşit ceea ce n-ar fi reuşit nici duşmanii lui. Balonul cu jeg Becali s-a umflat până a pleznit, iar duhoarea îi face pe români să întoarcă scârbiţi capul. Unda de şoc afectează, implicit, caricatura politică pe care a încropit-o acest personaj jalnic, care, într-o ţară normală, ori ar mâna oile, ori ar ispăşi după gratii pedeapsa pentru escrocheriile sale sau ar fi dus să se liniştească la balamuc. Urmare a uriaşei erori inclusiv tactice, pseudo-partidul său e, acum, pe punctul de a rata intrarea în Parlamentul European. Ar fi un pas spre normalitate.

Altfel, imaginaţi-vă cum s-ar uita Europa la Becali şi la gaşca lui de derbedei de alba-neagra şi de oportunişti fără scrupule, răcnindu-şi mârlănia înaintea lumii civilizate. Probabil mai revoltată decât noi, cei care nu ne putem bucura pe deplin de succesele Naţionalei lui Mutu şi de amintirea celei a lui Hagi, din cauza acestui monstru fără nici un Dumnezeu.

Horia Blidaru

 

Ne-am calificat la Euro 2008!

După opt ani de neputinţe şi ghinion, cu trei prezenţe la turneele finale ratate, România s-a calificat la Euro 2008! Un antrenor şi o generaţie insistent criticaţi şi contestaţi îşi iau revanşa, confirmând aşteptările – e drept, cam prelungite. Contrar obiceiului emoţiilor până în ultimul moment, de această dată calificarea e asigurată cu două meciuri înainte de finalul preliminariilor.

Piţurcă îşi ia, astfel, revanşa, după ce, în urmă cu opt ani, a fost dat afară de la Naţională, deşi calificase, şi atunci, Naţionala la Campionatul European. E, de asemenea, răzbunarea unei generaţii ce fusese catalogată, prematur şi nedrept, ca fiind ratată.

Revenim în elita fotbalului european şi reînvăţăm să ne bucurăm!

Cine are dreptate: Hagi sau Becali?

Hagi s-a dezlănţuit, aseară, la B1 TV, într-o emisiune – lecţie de demnitate şi de caracter. După o lungă perioadă de tăcere, a spus tot ceea ce avea de spus despre relaţia sa cu Gigi Becali.

Hagi: „El profita de istoria celui mai galonat club din România. Pe cei mai valorosi oameni din istoria Stelei i-a jignit si i-a dat afara. A facut-o cu Lacatus, Iordanescu, Piturca, Balint si Tudorel Stoica. Raporturile mele cu domnul Gigi Becali s-au încheiat în momentul în care mi-am anuntat demisia de la Steaua. Nu mai exista relatii de nas – fin între noi. Gata! Am spus stop, fiindca acest om mi-a dat o palma mult prea dura”

“Scenariul demiterii mele era pus la cale dinainte de catre o persoana pe care am cunoscut-o abia acum, dupa 20 de ani. Domnul Gigi Becali a intrat în criza, când a vazut ca am acces în grupele Ligii Campionilor. Era bucuros ca a luat banii, dar era nemultumit ca numele Hagi creste din nou. Eu va spun ca pentru Gigi Becali, în afara de bani, nu conteaza nimic! Si mai e ceva. Becali e singurul patron din lume care le spune suporterilor: «Afara din stadion!»”.  

“Dupa meciul de la Cluj, toata lumea m-a sfatuit sa plec. Am ramas pentru ca era vorba de Steaua. De aceea nu am putut sa refuz propunerea de a antrena aici. Cu un an mai devreme spusesem nu, a doua oara nu poti refuza Steaua…”

Becali: „Voi face o conferinţă de presă cu toată echipa şi îi voi pune pe jucători să spună ce îmi ziceau mie. Cum îi jignea şi cum le vorbea urât. Chem toţi jucătorii, să spună ce coşmar au trăit”

„Am rămas mut, nu înţeleg ce vrea. A zis că am jucat eu teatru, dar nu mai bine ca el acum. E frustrarea lui acum, când a văzut ce a reuşit Piţurcă, iar el nu, e disperat. A spus că m-a ajutat toată viaţa. Poate că eu l-am ajutat mai mult. Mi-a împrumutat în trecut 70.000 de dolari, i-am dat apoi teren care valorează acum şase milioane”. Becali a încheiat spunând că el nu mai era prieten cu Hagi de prin anii ’90. „E posibil ca în mintea lui chiar să creadă ce spune. A zis numai minciuni, aberaţii, tâmpenii”.

Cine are dreptate? 1) Hagi 2) Becali 3) Adevarul e la mijloc View Results Make your own poll

PS:  Gica Popescu – “Becali a spus la televiziune că Hagi nu înţelege fotbalul. Hagi! Care e însuşi fotbalul! E o ruşine, o insultă enormă. E nebun”.

Becali, în iunie 2007: “Era in primavara lui 1991. M-am dus la Madrid, juca la Real, si i-am spus ca am nevoie de niste bani, imprumut, sa pornesc o afacere. Mi-a zis ca are 150.000 de dolari, bani strinsi din salariul primit la Real Madrid. Mi-a spus ca vrea sa-i impartim frateste, 74.000 de dolari cadou din partea lui, pentru ca ma considera fratele lui. Eu nu si nu. Voiam imprumut. Mi-a zis: «Gigi, daca o sa faci tu vreodata mai multi bani decit mine, o sa mi-i dai inapoi». Dupa 5-6 ani, i-am propus sa-i dau banii inapoi. Bani, teren, ce-o fi! Aveam deja o avere de 5-6 milioane. I-am dat un teren, ceva bani, am facut socoteala. I-am dat un teren care acum valoareaza milioane”.

Azi, sărbătorim!

Am depăşit “pragul psihologic” de 10.000 de accesări ale articolelor postate din iunie încoace, de când există acest blog. Încă un indicator al receptivităţii voastre - pentru care vă mulţumesc – sunt cele 500 de comentarii pe care le-aţi făcut la cele 63 de texte propuse în acest inteval de patru luni. La mai bine şi mai mare!

Corabia sinucigaşilor

Până la difuzarea imaginilor cu cei doi foşti capi ai agriculturii, pentru majoritatea românilor, dincolo de corupţia măruntă, de zi cu zi, necesară supravieţuirii, mafia la nivel înalt era învăluită într-o nebuloasă ce-i potenţa misterul. Accesibilă doar iniţiaţilor ce au ştiut să se învârtă în meandrele tulburi ale concretului post-decembrist, tainica băşică a pleznit, acum, în văzul lumii.

Difuzarea imaginilor cu Remeş, Mureşan şi Ciorbă a răspuns unei aşteptări imense. Marea masă a asistat, ani în şir, în paralel cu propria zbatere de azi pe mâine, la îmbuibarea ostentativă a unora, puţini, dar tot mai puternici, ocrotiţi de o aură de invincibilitate. Regimurile au venit şi-au plecat, omerta transpartinică asigurând imunitatea rechinilor. Frustrările alimentate de perpetuarea ticăloşiei au creat o imensă sete de sânge. De aici, succesul, de-a lungul timpului, al unor lideri care-au pozat în justiţiari, precum Vadim cu procesele mafioţilor pe stadioane sau Băsescu şi ţepele din Piaţa Victoriei. De aici, dezamăgirea în faţa lipsei de rezultate a cruciadei anti-corupţie declanşate de şeful statului la televizor. O luptă fără victime, precum o arată modestele rezultate obţinute de faimoasa DNA. După doi de când Daniel Morar conduce această instituţie, doar 15 cazuri de mare corupţie se află pe rolul instanţelor de judecată, după cum mărturisea chiar procurorul-şef al direcţiei, într-un interviu de zilele trecute.

Ţinut departe de pârghiile puterii, inclusiv prin respingerea moţiunii de cenzură, lăsat de guvern şi fără comisia de la Cotroceni care aviza cercetarea miniştrilor, Traian Băsescu a contraatacat pe cartea ce-i este cel mai la îndemână. Iar lovitura a fost cu adevărat de maestru. Înregistrarea de la TVR a făcut deliciul unei mulţimi dornice de sânge iute şi cu mânie vărsat, fără prea lung giudeţu. Boborul a primit ce-a poftit, iar duşmanii liberali ai preşedintelui s-au trezit mai încolţiţi ca niciodată. Restul nu mai contează. Mutarea, îndreptăţită sau nu, a centrului atenţiei dinspre făptuitori înspre divulgatori, discuţia despre moralitatea ori justeţea demersului jurnalistic al celor ce-au difuzat imaginile sau despre legalitatea interceptărilor – toate acestea nu mai interesează marea masă şi nu pot cârpi gaura creată în imaginea liberalilor. Cui îi pasă, de pildă, de dezvăluirile privind legăturile şefei ştirilor de la TVR, Rodica Culcer, cu fosta Securitate sau ale DNA cu o organizaţie non-guvernamentală, precum Freedom House, prin intermediul căreia se pare că s-au scurs imaginile spre marele public?

Deja se zvoneşte că, în curând, alte înregistrări vor invada ecranele şi Internetul. „Aşa cum aţi văzut caseta filmată cu Traian Remeş, există probe şi pentru alţi miniştri”, a declarat ieri Cozmin Guşă, cel despre care Adrian Năstase spune că „spală rufele murdare ale serviciilor, spărgând diferite informaţii pe piaţă”. La DNA TV, aşadar, e coadă, iar mulţimea îşi freacă mâinile fericită, tropăind nerăbdătoare, în aşteptarea unui nou episod din reality-show-ul „Înregistrarea zilei cu Daniel Morar”. Mai interesează pe cineva că Justiţia s-a mutat la televizor? Mai contează că nici unul din aceşti miniştri nu va păţi nimic, în afară de ruşinea din aceste zile? Mai are vreun rost să vorbim de iminenţa clauzei de salvgardare în acest circ de o veselie amară? Mai are vreo importanţă că forma murdară cu fond putred, care este România zilelor noastre, aduce pe zi ce trece tot mai puţin cu Europa şi tot mai mult cu Africa, prin comportamentul tribal al politicienilor, instituţiilor şi cetăţenilor săi?

Dar cel mai grav e că aud tot mai mulţi tineri lucizi spunând ceea ce jurnalista Oana Despa sintetizează plastic: „Câteodată, zilele astea, mi-am dorit sa desfiinţez România. Să o declar falimentară şi să o închid, ca pe o afacere care merge prost. Să pun în vitrina Europei un anunţ că vând la solduri ultimele rămăşiţe de moralitate şi onoare. Să le dau ieftin, pe un amărât de leu”. Astfel de tineri vor părăsi şi ei, în curând, corabia sinucigaşilor. Cine are de pierdut mai mult?

Horia Blidaru

http://crisana.ro/stiri/controverse-23/corabia-sinucigasilor-50771.html

Che Guevara: asasinarea unui erou – naşterea unui mit

Fortele progresiste din intreaga lume au comemorat, in aceste zile, 40 de ani de la asasinarea lui ERNESTO CHE GUEVARA, una din cele mai luminoase figuri ale secolului XX. Simbol al umanismului si al puterii de a merge pana la capat pentru propriile idealuri, Che Guevara, revolutionarul absolut, a devenit un reper pentru constiintele lucide si revoltate impotriva nedreptatii, in intreaga lume.

Cei pentru care amintirea lui Che Guevara este inca vie comemoreaza 40 de ani de la moartea celebrului revolutionar. Unii dintre ei s-au strans in localitatea La Higuera, din Bolivia, unde acesta a fost executat, pe 9 octombrie 1967, dupa ce a fost capturat. In operatiune au fost implicati si agentii CIA. Curajos pana la moarte, Che Guevara i-a spus celui care l-a impuscat: “Trage, lasule! Doar omori un barbat!”. In Argentina, tara natala a lui Che Guevara, va fi ridicata o statuie, in timp ce in Venezuela se va organiza un festival muzical in memoria sa. in Mexico City, studentii au pictat portrete ale revolutionarului pe peretii metroului. http://www.ziare.com/40_de_ani_de_la_moartea_lui_Che_Ghevara-150080.html

Guvernul Cubei a organizat o mare adunare pentru a comemora 40 de ani de la moartea lui Che Guevara. Liderul revolutionar latino-american a fost capturat acum 40 de ani, dupa ce esuase in tentativa de a raspandi revolutia comunista in Bolivia. A fost prins in jungla de unitati ale armatei boliviene, care fusesera instruite de agenti CIA in tehnici de contra-informatii. Felix Rodriguez (foto), cubanez de origine, a fost unul dintre acesti agenti CIA. El l-a interogat atunci pe Che Guevara si in final a transmis soldatilor bolivieni ordinul de a-l executa. Corespondentul BBC Will Grant l-a cautat pe Felix Rodriguez la locuinta lui din Miami si l-a intrebat cum l-au gasit pe Che Guevara. Povestea capturarii: http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-09&id=227682

Teoretician si artizan al victorioasei revolutii cubaneze, Ernesto Guevara, poreclit „Che” de prieteni, reprezinta astazi insasi imaginea rebeliunii, desi, in timpul vietii a esuat in tentativele sale de a implementa si in alte zone tehnica de lupta din Cuba. Nenumaratele esecuri s-au incheiat odata cu sfarsitul sau tragic, care, paradoxal, l-a transformat pe Guevara intr-un mit al secolului XX: http://www.evz.ro/article.php?artid=325853

Despre omul, brandul si eroul de cinema Che Guevara, inclusiv o galerie foto: http://www.hotnews.ro/articol_86268-Patru-decenii-de-la-moartea-revolutionarului-Che-Guevara.htm

Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che a fost un revoluţionar de stânga, lider al regimului comunist cubanez şi insurgent sud-american. O biografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Che_Guevara

Un excelent montaj dedicat vietii sale: http://www.evz.ro/files/2007/POZE/Octombrie/09/graf08.jpg

Dovezi inedite, dupa 40 de ani – Prinderea lui Che Guevara, precursoare a “Operatiunii Condor”: http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=77085 Dictaturile militare sud-americane aliate ale Statelor Unite au cooperat la capturarea si uciderea lui Che Guevara, in 1966 in Bolivia, cooperare care a condus ulterior la elaborarea asa-numite operatiuni Condor, in cadrul careia au fost asasinati mai multi lideri ai miscarilor de stanga.

Inregistrari cu si despre Che Guevara: http://clipuri.preferate.net/extra/:Che+Guevara

Galerie foto: http://www.che-lives.com/home/modules.php?name=coppermine&file=thumbnails&album=1

De fapt, intregul site e foarte bun: http://www.che-lives.com/home/

Un articol interesant – Fascinatia legendei: „El Comandante, in doua portrete”: http://www.9am.ro/print_article.php?art_id=57658Medicul-intelectual Ernesto, care-l citea pe Goethe si despre care Sartre spunea ca e cel mai desavarsit om al zilelor noastre, a avut o singura vina majora: a crezut prea mult in ceea ce a facut, ori a crezut ca poate face prea multe de unul singur – ca un cavaler intarziat – si timpul lui nu venise inca.