realitatea si dincolo de ea

Blogul lui Horia Blidaru

Dobrin driblează-n Rai…

Ioan Chirila: “Dobrin are o nonsalanta care farmeca. Daca vreti, el este un crai de Curte Veche care se decide sa coboare de pe un ring de rock, pentru a aduce in memorie valsul, fracul si crinolina…
Acest crai descins pe un ring de rock este si un gentleman al gazonului. El nu stie (sau nu intelege) sa loveasca. El nu stie sa-si franga linia printr-un efort inestetic. El nu stie sa arunce o minge in tribune. El nu accepta, din pudoare, gandul ca spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna intre maini.”

                                                                            dobrin.jpg

Nicolae Dobrin a fost unul dintre cei mai buni fotbalisti romani din istorie, impresionand mai ales prin tehnica sa desavarsita. Nascut pe 26 august 1947, a debutat in Divizia A la o varsta frageda, la aproape 15 ani, sub culorile echipei Dinamo Pitesti. De fapt, intreaga sa cariera este legata de clubul argesean, singurul pentru care a evoluat, cu o scurta experienta la CS Targoviste (1980-1982). A jucat 408 meciuri in Divizia A si a marcat 111 goluri.La echipa nationala a disputat 48 de partide, marcand 6 goluri. Marea sa nerealizare ramane faptul ca nu a evoluat niciun minut la CM 1979, din Mexic, desi facea parte din lot. A fost selecţionat în echipa lumii, la 14 decembrie 1972, într-un meci organizat cu ocazia retragerii spaniolului Gento. Dupa ce s-a retras din activitate, Dobrin a ramas aproape de clubul FC Arges si a indeplinit mai multe functii de conducere, dar si tehnice in cadrul gruparii pitestene.

A murit după o lungă luptă cu cancerul la plămâni, în dimineaţa zilei de 26 octombrie, la Spitalul Judeţean din Piteşti.

PS: “Stiu ca toti trebuie sa murim, dar parca prea repede se duce generatia noastra. Dupa Mopsu (Florea Dumitrache), acum si el. Dobrin a facut parte din generatia de platina, pentru ca noi am deschis drumul si am aparat culorile patriei.” – Rica Raducanu

26 octombrie, 2007 - Scris de Horia Blidaru | BD in actiune | , | 2 Comentarii

2 Comentarii »

  1. Dumnezeu sa-l ierte…
    Poate se intreaba unii de ce i se spunea “Gascanul”…

    Jurnalul National: Deoarece, pe teren, evolua mereu cu capul sus, neavand nevoie sa priveasca mingea pentru a executa unul dintre driblingurile care l-au facut celebru. “Nu trebuia sa ma uit la balon, intrucat ma asculta si venea dupa mine. De asemenea, stiam mereu unde se aflau colegii, fara a fi nevoit sa arunc vreo privire in jur. Cred ca din aceasta cauza prietenii ma strigau Gascanul”, a dezvaluit Nicolae Dobrin.

    Comentariu�Comentarii de anonymus | 30 octombrie, 2007 | Răspunde

  2. numai moartea n-a putut-o dribla… pacat ca ne mor valorile in ritm atat de rapid… frumos omagiu adus de Paunescu: http://www.fanatik.ro/editoriale_sectiune_49/articol_33729/ADRIAN+PAUNESCU:+Un+geniu+pururea+rebel.html
    zilele astea de tacere pe blogul tau au confirmat parca versurile lui Paunescu:
    Tacere! Se retrage cel mai bun,
    Ne paraseste Printul din Trivale.

    Comentariu�Comentarii de clujanu | 30 octombrie, 2007 | Răspunde


Lăsați un comentariu