Blogul lui Horia Blidaru

Stânga românească, încotro? – Este PSD un partid de stânga?

Vă propun, începând de azi, o serie de discuţii despre situaţia actuală a stângii româneşti.

Are ideea de stânga reprezentare la nivelul partidelor noastre? Este PSD acela? Privindu-i parcursul  de până acum, precum şi starea sa actuală, poate fi considerat Partidul Social Democrat o formaţiune autentică de stânga?

About these ads

7 noiembrie, 2007 - Publicat de | BD in actiune

29 comentarii »

  1. E greu sa numesti partid de stanga un amalgam de clanuri unite de reguli de tip mafiot. E greu, de fapt, sa-l numesti partid. Nu numai ca PSD nu are nimic a face cu stanga, dar nu are a face cu politica. Din pacate, nu e singurul…

    Comentariu prin Frida | 7 noiembrie, 2007 | Răspunde

  2. Aş zice că partidele parlamentare de la noi sunt toate de stânga (ca şi cele extraparlamentare, de altfel). Aici, însă, depinde cum înţelege fiecare dreapta şi stânga…
    După mine, decurgând firesc din cele spuse mai sus, PSD este o formaţiune autentică de stânga.
    Ca să fiu mai clar, văd dreapta ca fiind naţionalistă, creştină şi aristocratică. Or, la formaţiunile actuale, sunt doar puseuri din toate acestea, funcţie de toane sau împrejurări. În ghiveciul (în sens culinar) UE, ar fi şi greu să fii altfel.

    Comentariu prin Vania | 7 noiembrie, 2007 | Răspunde

  3. ce legatura exista intre psd si populatia care are nevoie de un mesaj de stanga?de o parte profitorii si de alta victimele…

    Comentariu prin clujanu | 7 noiembrie, 2007 | Răspunde

  4. Intrebarea este foarte bine venita si ma duc cu gandul la una mai generala:

    Poate un om bogat sa fie autentic de stanga? (nu doar declarativ)

    Paradoxul politicii romanesti este ca trecutul nostru este rosu, deci cei de dreapta (conservatori) sunt, de fapt de stanga. Si invers, cei care vor sa renoveze “sistemul ticalosit” sunt de fapt de stanga.
    Din aceasta dilema nu puteti iesi. Am zis!

    Oricum, prefer un “arogant” ca Nastase, unui “golan” ca Basescu! Nastase este un “aristocrat” (ca sa folosesc termenul lui Vania), iar Basescu un plebeu.

    Comentariu prin mihneageorgescu | 7 noiembrie, 2007 | Răspunde

  5. PSD e de stanga pentru ca este opusul dreptei, la fel cum aceasta dreapta romaneasca neaose e dreapta pentru ca e opusa stangii. Cum PSD s-a declarat primul de stanga nu putea dreapta de azi sa se declare stanga cand nici nu exista :D. Niciun partid nu poate fi considerat in mod autentic de o parte ori de alta, dar avand in vedere ca pozitionarea politica dreapta – stanga difera mai putin sau mai mult de la o tara la alta, in linii mari putem accepta pozitionarile. Numai PD-ul ce nu isi gaseste locul, dar centreaza Basescu si pana la urma tot ajunge el undeva. Noi le invatam toate din mers si cand ne hotaram sa copiem un sistem facem ce facem si il mutilam.
    Cred ca in primul rand ar trebui sa stim ce inseamna exact stanga. Daca se raporteaza la democratia Scandinava, si spre acest tip de stanga pare sa se indrepte Europa, stanga ar putea fi ideala pentru o tara ca Romania. Daca nu ma insel, presedinte al socialistilor europeni e chiar un scandinav, danezul Poul Rassmusen. Stanga moderna, de azi, are menirea de a aduce oamenilor egalitatea de sanse. Egalitatea in tot si in toate, un trai decent de la care poti sa lupti pentru mai mult. Stanga aceasta este greu sa prinda radacini la noi pentru ca statul trebuie sa intervina sa asigure o redistribuire mai justa a profiturilor astfel incat sa asigure tuturor, inclusiv celor care nu au contribuit niciodata la sistem, sansa unui trai decent. Nu prin forta, ci prin parghii fiscale. Nu degeaba tarile nordice s-au situat in ultimii 10-15 ani tot timpul printre tarile cu cel mai ridicat nivel de trai. Ori, la noi, Patriciu si altii ca el sunt priteni cu toata lumea si au nevoie de fonduri in campanie …
    Ce stiu sigur e faptul ca stanga este necesara pentru ca intotdeauna un om valoareaza mult mai mult decat banii pe care ii poate castiga. PSD mai are mult insa pana sa poata asigura omului din Romania egalitatea de sanse de vreme ce nu o poate asigura in propria ograda.

    Comentariu prin Satmareanca | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  6. Poate un om bogat să fie autentic de stânga?…

    Ca să aflăm, ar trebui făcut experimentul. Hai să-l îmbogăţim pe unu’ (să zicem, pe mine) şi apoi să urmărim atent cum se comportă (eu sunt uşor de urmărit, mişcându-mă pe traseul: Patricia, Reghina, Mioritic, Harold’s şi retur).
    Despre caviar, făgăduiesc să povestesc tuturor cum a fost!

    Comentariu prin Vania | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  7. @Vania

    Ar fi o idee, dar nu e relevant, dacă eşti conştient de experiment. Ar trebui mai intâi să îţi spălăm creierul, ca să nu îţi mai aduci aminte de noi şi apoi să te urmărim din umbră.

    Comentariu prin mihneageorgescu | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  8. @ mihneageorgescu

    După un ceas-două la Patricia, creierul meu e gata spălat, aşa că să revenim la chestiunea cu îmbogăţitul… Desigur, aştept şi un bonus, deoarece m-am oferit benevol.

    N. B. – Ce socialişti aţi fi, dacă mă lăsaţi tot la pomana lui Gigi? ["aţi" se poate grafia şi "a-ţi", ca să înţeleagă vecina mea de la etajul III].

    Comentariu prin Vania | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  9. subscriu la frida & satmareanca. “stînga” e un concept vag. poate avea multe nuanţe, însă ideologiile mioritice sînt foarte eclectice, populiste. “simplul cetăţean” votează după hormoni, nu după neuroni, din cauza apatiei şi a inculturii politice.

    Comentariu prin anapauper | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  10. faci f mult rau psd prin discutia prpusa la un oment nepotrivit.bine ca lui basescu i s eface campanie pe net si tu si altii care pareti cu capul pe umeri il ajutati indirect.pacat!

    Comentariu prin serge | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  11. Nu cred ca PSD-ului i se poate face mai mult rau, decat isi face singur de atata timp. Iar daca l-am cocoloshi si inveli intr-un ambalaj stralucitor, ca deh, e campanie, tot nu cred ca i-am face un serviciu. Ne-am minti pe noi insine.

    Comentariu prin moira | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  12. Ma vad nevoit sa devin avocatul…
    Si-am sa enumar rapid: impozitarea progresiva, nu cota unica; cornul si laptele; salile de sport; majorarea pensiilor etc.
    Nu sunt acestea cateva elemente ce tin de stanga? Fie ea si una cu apucaturi de boier milostiv, dar necesara, chiar si asa, pt a atenua uriasele discrepante sociale?

    Comentariu prin Horia Blidaru | 8 noiembrie, 2007 | Răspunde

  13. In prima instanta, trebuie sa marturisesc ca bucuria de a adulmeca sange proaspat in luminis e oarecum umbrita de asteptata scadere a calitatii, odata cu cresterea cantitatii, in materie de comentarii.

    Ce bine era pe cand eram putini si ne uram sincer si netarmurit! Acum trebuie sa devenim civilizati, ca, deh, datorita popularitatii lui Horia, se uita lumea la noi!

    Altminteri, direct la tema:

    Horia draga, tu stii ca daca e sa discut, eu prefer sa discut cu sistem si ordine. In masura in care oferi un camp atat de larg de arat, ar fi de scris atat de mult, incat mi-e greu sa ma manifest.

    Asa ca am sa extrag esenta, lasand firul argumentativ pentru o ocazie mai potrivita:

    Stanga este in sine un concept fluid, cum aminteau si altii, inaintea mea. Stanga nu inseamna neaparat protectie sociala, rol crescut al statului in economie si 1 MAI muncitoresc, cu mici si bere la Sosea.

    Sa nu uitam ca tinerii din 1968, care sunt ultima generatie de politicieni de succes ai Stangii (Clinton, Blair Schroeder, Joschka Fischer) se declarau pe atunci de stanga (unii chiar erau gata sa ia arma in mana pentru ideile lui Mao) puneau pe primul loc o valoare pe care am fi tentati sa o atribuim mai degraba dreptei: Libertatea.

    Asadar, stanga si individul, stanga si libertatea, nu doar ca nu sunt antagonice dar li se pot gasi multe in comun. Inclusiv istoric, nu doar discursiv.

    Din nou asa cum afirma un antevorbitor, in conditiile in care cele trei mari linii ideologice ale lumii democratice (conservatismul, liberalismul si socialismul) cunosc puncte de intersectie mai multe decat ar admite oricare din sustinatorii lor infocati, definirea STANGA-DREAPTA se realizaza cel mai adesea reciproc si antagonic, mai degraba decat prin delimitare ideologica.

    Chiar si in democratii cu traditii mult mai favorabile decat a Romaniei, definirea se face nu din necesitatea puritatii ori claritatii ideologice, cat din interesul strategic de a ocupa un loc pe scena, de a-l pastra si a-i creste ponderea.

    Asadar, intr-o masura sau alta, dincolo de cateva simboluri tabu, Stanga, ca si Dreapta, sunt definite pe fiecare scena, de catre cei care aleg sa joace acolo.

    Stanga pentru care as opta eu si pe care as vrea sa o vad activa pe scena noastra, se afla la intersectia intre protectia acribica a libertatii individuale si generozitatea oferita de ideea de comunitate, de utilizare eficienta in comun a resurselor pentru succesul vieturii impreuna.

    Daca privesc din unghiul asta, nu gasesc decat un partid care s-a miscat in aria aceasta sau cel putin catre ea. Acest partid este PSD. Si asta in conditiile in care s-a aflat la guvernare de doua ori. In opozitie, tuturor le vine usor sa fie generosi cu resursele comune, cata vreme totul ramane la nivel declarativ. Cand ai de alcatuit si executat bugete, cand ai de respectat angajamente internationale, cand ai obiective strategice de atins e mai greu. PSD a reusit. E adevarat, un produs marginal al acestui succes este si o clasa de imbogatiti pe spinarea noastra, din care unii de-a dreptul insuportabili si insalubri, altii chiar simpatici si unii care chiar au gasit lucruri constructive de facut cu averile dobandite multumita PSD. Acest produs marginal si rolul sau negativ pentru imaginea PSD, aducerea lui in centrul discutiei electorale din 2004 l-au adus, insa pe Traian Basescu la Cotroceni. Si din asta trebuie invatate lectii. Daca cei capabili sa invete lectii vor mai ajunge din nou in postura sa decida in PSD.

    Desigur, PSD-ul, asa cum arata el astazi, are putin de a face cu idealul meu, ori cu un partid capabil de a-si asuma din nou raspunderea guvernarii fara sa o duca spre o degringolada asemanatoare cu cea de astazi, cand nu guverneaza Stanga.

    Oamenii care sa stie si cum se guverneaza si cum se construieste un mesaj si incotro trebuie mers cu Stanga, exista in PSD. Exista unii si pe margine, pentru care PSD nu are loc si reprezentativitate! In alta parte, la alte partide, spre exemplu, pur si simplu nu exista!

    Oameni care sa stie cum se guverneaza, cum se construieste un mesaj si incotro trebuie mers cu Dreapta, nu prea am vazut, desi sunt de parere ca pentru o buna evolutie a ofertei Stangii, este nevoie de o Dreapta coerenta. Aceasta nu exista!

    In alta ordine de idei, cine viseaza nationalizarea mijloacelor de productie, cooperativizarea agriculturii si dictatura proletariatului, in care intelectuali, muncitori si tarani sa lucreze cot la cot, traind la aceleasi standarde, pentru construirea idealului societatii fara clase, nu isi va gasi in PSD optiunea potrivita, cu toate ca toate acestea tin si ele de un anume fel de a concepe Stanga.

    Comentariu prin T. | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  14. Generos subiect si curajos, as spune. Sa pui in discutie asa o tema intr-o tara in care din ce in ce mai multi prefera facilul si futilul…dar de ce nu?!:)Dezbaterea ar putea deveni chiar interesanta.

    In primul rand as spune ca utilizarea termenilor de stanga si dreapta sunt lacunare la noi.
    Foarte putini romani sunt capabili sa enunte valorile promovate de aceste ideologii, in cel mai fericit caz ei asociaza cele doua optiuni unor partide politice. Dar ce ne facem cand – in minunata noastra tara – aceste partide fac salturi spectaculoase dintr-o parte in alta a esichierului politic?! Singura ideologie a partidelor noastre e puterea, ca scop in sine, si, daca pentru asta sunt necesare “upgradari” de doctrine, se muta de la stanga la dreapta fara niciun complex. Sa ne gandim numai la Partidul Democrat, care a lepadat doctrina socialista si a inlocuit-o cu cea crestin-populara, fara nicio mustrare de constiinta. Ce sa faca in acest caz alegatorul, chiar si cel cultivat, care are un set de valori personale si sociale si stie sa se pozitioneze pe axa ideologica?

    Destinul stangii? Cred ca in Romania, cel putin, stanga se lupta cu fantomele trecutului. Stanga = comunism in mintea foarte multor oameni, iar ranile acelei perioade nu s-au inchis inca. Mai mult, cred ca toata strategia dreptei romanesti se construieste, nu pe meritele proprii, ci pe opozitia fata de ideologia comunista si pe inca ceva, pe incapacitatea sau lipsa de dorinta (aici e loc de alta discutie si tu ai scris deseori despre asta) a PSD de a se constitui intr-un adevarat partid de stanga. FSN, mineriade, baroni locali, Ion Iliescu (ii admir abilitatile de politician, dar numai atat), fosti comunisti, chiar si neputintele si balbele actuale – toate astea sunt lipite de imaginea acestui partid si provoaca reactii de respingere. De respingere a partidului in sine, nu a stangii neaparat.
    Nu sunt de acord, Vania, ca in Romania toate partidele sunt de stanga. Mai degraba manifesta o tendinta clara de a se plasa pe centru-dreapta si dreapta.
    Revenind la PSD…are un discurs invechit, un electorat din ce in ce mai scazut si preponderent rural, conservator, muncitorii sunt atrasi de PRM si mai nou de PNG, iar intelectualii de stanga nu par sa intre in sfera de preocupari ale partidului.

    La momentul actual, problema esentiala a Romaniei cred ca e subdezvoltarea. Din toate punctele de vedere. Iar combaterea ei impune nu numai strategii de stanga, dar si de dreapta – politici de dreapta, de responsabilizare individuala si crestere economica, iar decalajele intre zone, categorii sociale sau etnice necesita politici de stanga de emancipare si integrare sociala. Dar pentru asta e nevoie de ceva mai mult decat niste oportunisti stransi in partide subrede, in care luptele interne si cele comune pentru putere sunt mai importante decat orice.

    Comentariu prin mioara | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  15. erata: utilizarea termenilor de stanga si dreapta e lacunara la noi….

    Comentariu prin mioara | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  16. @mioara: in mare, de acord. Mai ales asupra faptului ca intelectualitatea si PSD-ul au intretinut mai mereu o relatie simetrica de indiferenta, in cel mai bun caz, daca nu cumva chiar de suspiciune sau aversiune.

    Pe de alta parte, chiar daca Adrian Nastase nu reprezinta in acest moment decat un parlamentar oarecare, membru in organizatia de baza si personaj incomod si nefrecventabil pentru multi si din multe motive (din care unele intemeiate, probabil), fie si numai prin ceea ce se intampla pe blog-ul lui sau prin actiunile la care participa prin intermediul Fundatiei Titulescu, arata ca si in PSD poate exista preocupare pentru oamenii pe care ii chinuie si alte intrebari decat “ce mananc maine?” sau “cu ce imi trimit copiii la scoala?”.

    Daca in spatele pseudonimului “diogenecainele”, spre exemplu, nu sta un intelectual de cea mai pura rasa, atunci conceptul meu asupra notiunii nu corespunde realitatii. Iar acest personaj este unul dintre contributorii cei mai semnificativi ai blog-ului lui Nastase si al altor discutii legate de PSD si Stanga.

    A nu se uita ca atat Adrian Nastase, cat si Ion Iliescu, figurile cele mai importante ale PSD-ului de pana la puciul din 2005, au incercat demersuri in sensul apropierii de intelectualitate. Unele au dus chiar catre “faux pas”, cum s-a dovedit ideea Presedintelui Iliescu de a arata bunavointa fata de un Vladimir Tismaneanu si de a colabora cu acesta in vederea unui volum de dialoguri (Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu, Ed. Enciclopedica, 2004). Acelasi Vladimir Tismaneanu urma sa il infiereze intr-un document sanctionat oficial de Presedintele Romaniei, peste foarte putina vreme (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CADCR.pdf). Cu toate acestea, sunt de parere ca e mai bine sa iti asumi orice riscuri in raportul cu lumea ganditorilor de orice orientare, decat sa o privesti de la distante astronomice si sa o tratezi ca pe un corp strain, daca nu cumva ca pe ceva absolut daunator.

    Dupa cum spunea Ioan Mircea Pascu, pe propriul blog, acum prioritatea sunt alegerile. Nu poti intra in cursa cu sportivul aflat pe masa de operatie.

    La aceste alegeri, unii dintre noi vor acorda, inca odata, votul pe credit. Daca dupa alegeri nu se vor face clarificarile necesare cel putin la varf, va fi, foarte probabil, pentru ultima oara cand PSD va putea incasa un astfel de credit.

    Comentariu prin T. | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  17. @ T

    O analiză frumoasă! Însă, e o problemă, pe care-ar fi bine ca măcar noi de noi să o clarificăm. Citez:
    “Acest produs marginal şi rolul său negativ pentru imaginea PSD, aducerea lui în centrul discuţiei electorale din 2004 l-au adus, însă pe Traian Băsescu la Cotroceni”.
    Acesta e pasajul la care aş avea obiecţii. În mare, afirmaţia e adevărată: această tactică i-a adus domnului Băsescu suficiente voturi cât să permită fraudarea alegerilor (dacă era un scor 80 – 20 în favoarea lui Năstase, nu cred că ar fi cutezat nici Washingtonul să se amestece). Aceasta e nuanţa care, deşi pare un amănunt, spune ceva în plus despre locatarul de la Cotroceni: măcar că ştie prea bine că se află acolo prin fraudă, impertinenţa sa sporeşte, în loc să i se diminueze!

    @ mioara

    Cu mine toţi trebuie să fie de acord, căci eu sunt paranoic…
    Spuneam mai sus că depinde cum defineşte fiecare dreapta şi stânga. Cum eu mă socotesc de dreapta (căreia-i acord o accepţiune personală, însă nu fantasmagorică; pe scurt, am zis acolo ce şi cum), nu mă regăsesc în nici o formaţiune politică de la noi. Dar asta nu mă face apatic ci, ca majoritatea băştinaşilor, încerc întotdeauna să sprijin “răul cel mai mic”… Adică, la ora actuală, pe oricine în afară de PD-PLD.

    Comentariu prin Vania | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  18. voi rezuma aici dialogul avut pe blogul lui adrian nastase cu unul din admiratorii sai despre discutia aceasta, pt ca sintetizeaza si parerea mea la subiect:

    - ce propuneti ca tema de discutie e o întrebare retorica echivalenta cu intrebarea ”mai este este papa catolic?”. desigur, potii denunta derivele unui papa si discuta chestiuni precise de doctrină. Dar generalitati duse pâna la situatia în care respondentul e invitat sa aleaga intre o contradictie si un truism nu vor sluji la nimic.

    - E grav ca tu consideri ca PSD=stanga e un truism. PSD, dupa parerea mea, compromite ideea de stanga din Romania, o confisca in folosul unei minoritati smechere si nu e ancorat in realitatile Romaniei profunde: nici prin lideri, nici prin actiune politica. Iata de ce e necesara o discutie precum cea de pe blidaru.wordpress.com. Ca sa stim cum stau lucrurile exact. Cartierul Primaverii nu poate confisca la infinit stanga romaneasca.

    morala: lipsa de realism nu doar la “liderul” Nastase, care se joaca cu porumbeii si se plange ca-l musca parchetul de fund, ci si la simpatiyantii lui, care prefera sa se afunde intr-un dialog al surzilor, pe teme false… initiativa trebuie sa vina de la noi, nu de la zeii rupti de cele pamantesti…

    Comentariu prin serioja | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  19. @T
    Da, e ciudata „relatia” PSD cu intelectualii romani, cu atat mai mult cu cat istoria secolului al XX-lea ne arata ca intelectualii au, in mod traditional, sa spunem, vederi de stanga.

    In ceea ce priveste cazul lui Nastase: specialistii in PR se intreaba daca blogul poate fi considerat un instrument eficace de marketing politic si – desi nu neaga beneficiile lui – deocamdata sunt destul de reticenti. Am citit un articol scris de Sorin Tudor exact pe tema asta si in care punea in balanta avantajele si lacunele comunicarii online, iar printre cazurile mentionate era si cel al lui Nastase: “E politicianul cu cel mai citit blog, dar propunerile lui nu-si gasesc ecou dincolo de comentariile la insemnari”. Pe de alta parte, cred ca publicul tinta al bloggerilor e relativ limitat si reprezinta doar o nisa. Sunt extrem de multi oameni care pur si simplu nu au timp pentru a urmari subiectele si discutiile postate pe bloguri. Comunicare online este un instrument nou al marketingului politic, are avantajul deosebit ca nu mai este “cenzurat” de media, ca mesajul ajunge direct si nelimitat la public, dar imaginea, notorietatea, puterea de influenta si eficienta unui om politic nu se poate sprijini – deocamdata – doar in acest gen de comunicare.
    E nevoie sa fie activ si vizibil si pe scena politica

    Comentariu prin mioara | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  20. Cum discuţia se anunţă una de durată, aş propune să şi precizăm (în parte, aceasta s-a făcut), fiecare, ce înţelegem prin “dreapta” şi “stânga”.
    Apoi, când va fi vreme, cred că e de folos şi o discuţie despre “dreapta” (căci, în opinia mea, de voie – de nevoie, toţi suntem “stângaci”).
    Dar, fireşte, e loc şi pentru alte probleme, deschise în postările anterioare…
    Ca să răspund serios unei întrebări mai vechi: Cred că un om bogat poate fi un adevărat om de stânga – înţelegând prin “stânga” implicarea în social.
    Un aristocrat, însă, nu poate fi decât de dreapta – dacă acordăm “dreptei” sensul de: conservatoare, naţionalistă, creştină – în spaţiul nostru – şi coagulantă.
    Cum văd eu lucrurile, stânga ar fi, prin definiţie, modernistă, internaţionalistă, laică (indiferentă religios) şi dizolvantă.
    Cred, în continuare, că formaţiunile politice de la noi, conform schemei de mai sus, înclină toate mai mult către stânga. Dar, ştiu prea bine că nu toţi împart eşichierul politic după aceleaşi considerente… De aici, necesitatea unor scurte precizări (poate unii se referă la protecţia socială, în mod primordial, când vorbesc despre “stânga”, ori la alte aspecte).

    Comentariu prin Vania | 9 noiembrie, 2007 | Răspunde

  21. @ mioara: daca citezi, asigura-te ca o faci din surse cu greutate. Ma ierti, imi scapa cine e Sorin Tudor.

    Poate vrea sa ne explice distinsul specialist si cum se defineste “scena politica” si pana unde se intinde ea.
    Din punctul meu de vedere, nu s-a argumentat suficient faptul ca aria ei de vizibilitate nu cuprinde si sfera comunicarii electronice.

    Se trezesc toti inventatii peste noapte, dupa ce au avut grija sa-si lipeasca etichete de “specialisti”, sa aiba teorii si sa le si serveasca drept adevar.

    Pentru o analiza buna, chiar daca nu perfecta a implicatiilor posibile, a se citi aici aici ce scrie un tip cu mult bun simt si o multime de glagorie:

    http://diogenecainele.wordpress.com/2007/11/09/blogging-si-politica-in-romania/#comment-117

    Comentariu prin T. | 10 noiembrie, 2007 | Răspunde

  22. @ In alta ordine de idei, nu sustineam ca blogul ar fi miezul atitudinii pozitive a lui Nastase fata de lumea celor carora capul le e util si altor finalitati decat a evita sa le ploua direct in gat:

    Inca ceva: Nastase nu imi e simpatic deloc. Pe alocuri il gasesc in continuare chiar nesuferit. Nu uit atmosfera innabusita din zona cercurilor guvernarii dintre 2000 si 2004, cand toti incepusera sa stea smirna, ca sa nu mai vorbim de atmosfera din randurile publicului larg, atent si masiv pregatit de presa pentru a observa la Nastase exact ce il dezavantaja. Si pentru ca nu uit, nu imi ramane deloc indiferent pericolul ca, presupunand o revenire la varf, sa uite umilitatea foarte placuta a perioadei de astazi.

    Nu sunt un fan al lui Nastase. Nu sunt fanul nimanui. Politica nu e fotbal, sa te arunci in ea cu inima si sa iti lasi subiectivismul sa se desfasoare! In politica, castigatorii provin totdeauna din randurile celor care calculeaza. Indiferent daca e vorba de jucatori sau spectatori care au plasat pariuri.

    Din calculele mele, rezulta ca daca PSD continua sa isi bata joc de electoratul pe care se presupune ca l-ar putea reprezenta, de culoarul bun pe care a fost plasat cu mult efort, urmeaza pentru majoritatea vremuri si mai urate decat cele din ziua de azi. Sa nu credeti ca nu sunt posibile!

    Comentariu prin T. | 10 noiembrie, 2007 | Răspunde

  23. @Vania: revin cu incapatanare la o idee absolut fixa. Cata vreme traim intr-un stat de drept, Justitia este singura in masura sa se pronunte asupra legalitatii unor acte si fapte.

    Declararea unui castigator al alegerilor prezidentiale din 2004 este un act juridic al carui subiect activ a fost un organ de jurisdictie electorala: Biroul Electoral Central.

    Justitia, prin urmare, s-a pronuntat.

    Sa nu mergem pana acolo incat sa reluam inversat retorica marinareasca! Lasa fraudarea sa ramana acolo unde ii este locul: in istoria manipularilor cu scop electoral din Romania.

    Traian Basescu, o fi avand el defecte cu duiumul, chelie, limbaj colorat, atitudini nepotrivite, samd. Dar faptul ca pentru multi dintre noi aceste defecte sunt mult mai vizibile decat calitatile personajului, nu inseamna ca omul e vinovat chiar de toate relele. Ne place, nu ne place, cel putin pana o sa avem ocazia sa votam din nou la Prezidentiale, acesta este Presedintele legitim al Romaniei!

    Comentariu prin T. | 10 noiembrie, 2007 | Răspunde

  24. @T

    De acord cu acestea, recomandam de avut în vedere fraudarea pentru uz intern… Şi, mergeam mai departe cu sugestia ca, de dreapta ori de stânga, să ne desprindem de lumea pseudo-valorilor (adică, româneşte spus, să nu ne mai complacem a fi lacheii SUA!).
    Desigur, ce-a fost, a fost, juridic vorbind, domnul Băsescu este preşedinte “ales”, dar avem dreptul ca, ştiind că a fost “ales” asemeni domnului Iuşcenko, să observăm că, atunci când vorbeşte despre “voinţa poporului”, nici măcar nu roşeşte…

    Comentariu prin Vania | 10 noiembrie, 2007 | Răspunde

  25. @T :) Data viitoare o sa citez din Edward Louis Bernays, ca sa iti fac placere, desi, dupa parerea mea, asta ar avea oarece inconveniente: autorul american a decedat inainte ca relatiile publice sa patrunda cu adevarat si in Romania, dar chiar si pe timpul vietii nu cred ca a cunoscut realitatile romanesti. De aceea am preferat opiniile unui profesionist roman de PR despre succesul si eficienta blogurilor ca instrumente de comunicare politica in Romania.
    Sunt perfect de acord cu ceea ce a scris Diogene, dar asta nu exclude punctul de vedere prezentat la comentariul 19.
    Nu mai reiau ideea…Dar pentru ca nu o scot altfel la capat si e nevoie de argumente “cu greutate”, :) am sa iti spun care a fost concluzia studiului EuroBlog 2007 realizat in 24 de tari, cu ajutorul a 409 profesionisti de PR :
    85% dintre ei au declarat ca blogurile revolutioneaza modul in care se efectueaza comunicarea. Cu toate astea, 88% dintre profesionistii de PR chestionati au declarat ca provocarea majora pe care o ridica blogurile consta in a le integra în cadrul strategiei de comunicare, iar 83% au raspuns ca această provocare este data de capacitatea de a gestiona eficient feedback-ul audientei (sau mai corect, ROI-ul – return on investment), pentru ca nu exista deocamdata metode standardizate si comparabile de masurare a acestui feedback.

    Comentariu prin mioara | 13 noiembrie, 2007 | Răspunde

  26. @mioara: ei, asa mai vii de acasa! Informatia bruta e mai buna decat orice citat din interpreti “cu greutate”, cel putin pentru mine.

    In rest, ramanem de acord si de dezacord pe problemele pe care deja ne-am pronuntat. Merci pentru completare!

    Comentariu prin T. | 13 noiembrie, 2007 | Răspunde

  27. @Vania: dragul meu, refuz orice fel de discutie pe tema asta care nu pleaca de la premisele urmatoare:

    a. procedura de votare si numarare a voturilor s-a desfasurat, din punct de vedere legal, in 2004, cat se poate de corect.

    b. cadrul legislativ romanesc privind procedura electorala precizeaza clar care sunt conditiile pentru a fi validat un rezultat de scrutin.

    c. in ambele cazuri, atat al alegerilor din 2004, cat si al referendumului din 2007, in conformitate cu cele precizate la pct. a si b, au existat rezultate clare si incontestabile.

    Daca poti sa cazi de acord cu acestea, are rost sa continuam. Daca nu, fiecare isi vede de propriul drum, pe tema data. Nu vad sensul unei polemici in alte conditii.

    Comentariu prin T. | 13 noiembrie, 2007 | Răspunde

  28. @Vania: am o problema si cu felul in care vezi tu relatia cu Statele Unite.
    Nu de alta, dar lacheii Moscovei am fost timp de 45 de ani incheiati. Si nici nu as vrea sa incep sa fac o comparatie.

    Am asistat candva, daca tot e sa abordam mai putin serios tema asta, la o discutie intre un absolvent de stiinte politice din Mexic si un profesor universitar din Romania, pe tema simetriei intre relatiile SUA si ale Rusiei cu vecinatatile respective.

    Evident, studentul mexican nu era chiar cel mai infocat iubitor al marelui vecin de la Nord (al lor, nu al nostru).
    Argumentul care a inchis definitiv discutia cu sah-mat de partea profesorului roman a fost urmatorul: “diferenta fundamentala e urmatoarea: noi nu ne-am riscat niciodata vietile cu milioanele, pe graniti, ca sa fugim in Rusia”

    A bon entendeur, salut!

    Comentariu prin T. | 13 noiembrie, 2007 | Răspunde

  29. @ T

    Incontestabil, votarea s-a desfăşurat absolut corect, din punct de vedere… legal. Nu e nici o polemică pe acest subiect!

    Despre relaţiile noastre (şi ale oricui) cu SUA, am vorbit în ultima mea lucrare (apărută luna aceasta). Nu pun, însă, problema ca un politician…

    În 82, mi-am riscat şi eu viaţa la frontieră (nu pe cea de Răsărit)… Încă am rămas cu ea, alegându-mă doar cu niţică puşcărie. Ce să zic? Eram tânăr şi prost!

    Altfel, nu-i aici cadrul de comparat “Crima letală”, capodoperă a Culturii americane, cu “Suflete moarte”.

    Comentariu prin Vania | 13 noiembrie, 2007 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: