An Nou fericit, cu sănătate şi vise împlinite!
Anul Nou cu bucurie,
Ninsă ramură de brad,
Anul Nou iar o să vie,
Ninsă ramură de brad.
Că v-aşteaptă gazda-n prag
S-asculte colindul drag.
Şi la anu’ când venim
Sănătoşi să vă găsim!
Numai cu belşug în casă
Anul Nou să vă găsească!
Să vă fie casa, casă
Să vă fie masa, masă!
La Mulţi Ani!
Sunt un fel de Nelson Mandela dependent de blog
Mihnea Georgescu, instigat 
de preşedintele Iliescu, m-a provocat şi pe mine, întrebându-mă de blogo-dependenţă. Iată rezultatele: de la Carina, am aflat de un test, l-am făcut şi iată în ce hal de dependenţă de blog zice că am ajuns:
Apoi, urmând exemplul lui Diogene, am aflat unde mă poziţionez pe “harta politică”. Rezultatul testului e că sunt un amestec de comunist cu anarhist, apropiat de modelul lui Nelson Mandela, zic cei ce-au conceput testul ăsta. Concluzia: sunt un mic Nelson Mandela, încă în libertate, ceva mai palid şi cam îngrijorat de dependenţa sa de blog.
Voi, tovarăşe şi tovarăşi, cum staţi cu orientarea politică şi cu blogodependenţa?
Cum a fost 2007? Cum va fi 2008?
E vremea bilanţurilor, a retrospectivelor, a trasului liniei pentru a şti cum stăm şi încotro ne îndreptăm. Mi s-a părut inspirat titlul din ziarul la care colaborez al unei treceri în revistă a anului politic 2007: Anul (d)racului.
Voi cum aţi caracteriza anul 2007, aşa cum a fost el pentru România? Dar pentru 2008 ce semne credeţi că se arată din întâmplările din cursul anului ce se încheie curând?
Benazir Bhutto – asasinarea unui simbol
O veste tragică îndoliază lumea: una dintre cele mai respectate femei din politica mondială a fost asasinată. Benazir Bhutto a murit în urma atentatului ce a avut loc, azi, la Islamabad, în timpul unui miting la care participa lidera opoziţiei, revenită în Pakistan după opt ani de exil.
Benazir Bhutto, născută în 1953, era considerată un simbol al luptei pentru democraţie şi modernizare în lumea islamică. Prim-ministru al Pakistanului, din 1988 până în 1990 şi din 1993 până în 1996, ea s-a impus ca una dintre cele mai importante figuri feminine din politica mondială. A fost cel mai tânăr premier (la 35 de ani) şi prima femeie care a ocupat această funcţie într-o ţară musulmană. Tatăl ei, Zulfikar Ali Bhutto, premier al Pakistanului până în 1975, a fost spânzurat în 1979, iar doi fraţi ai săi, opozanţi şi ei ai regimurilor militare ce domină de decenii viaţa politică pakistaneză, au fost, la rândul lor, asasinaţi. În ciuda scandalurilor de corupţie în care a fost implicată alături de soţul ei, care a făcut ani de închisoare din această cauză, Benazir Bhutto a rămas foarte populară datorită luptei pentru îmbunătăţirea condiţiei femeii musulmane şi pentru democratizarea ţării, precum şi datorită amintirii tatălui ei, fondator al unui partid antifeudal. La întoarcerea sa în Pakistan, în octombrie, a avut loc o adevărată baie de sânge, care a ucis şi a rănit sute de adepţi ai ei, faptul indicând că nu va fi deloc uşoară tranziţia Pakistanului de la dictatură militară la democraţie – varianta dorită, inclusiv de SUA, fiind cu actualul dictator, generalul Pervez Musharraf, preşedinte şi Benazir Bhutto preluând pentru a treia oară conducerea Guvernului. Lipsa de raţiune a fost, însă, mai puternică…
Naşterea lui Hristos să ne fie de folos! Crăciun fericit!
E vremea colindelor,
Caci gheata se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Si tremura brazii
Miscând ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucura copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Îsi piaptana pletele.
De dragul Mariei
S-a Mântuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.
Crăciunul între sfinţenie şi paranghelie
Va recomand un articol excelent, pe care mi-ar fi placut sa-l fi putut scrie: “Da, am ajuns sa banalizam Craciunul, sa-l transformam intr-un ritual pagan, uitand bucuria pe care trebuie sa o simtim in suflete la Nasterea Pruncului Sfant. Uitam cuprinsi de chef ca, in aceasta zi, Dumnezeu se face om pentru a-l mantui pe omul care se pierdea. S-ar zice ca am uitat de Dumnezeu, redevenim din nou Adami si Eve, asumandu-ne pieirea spirituala, lasandu-ne tarati de valul unei societati din ce in ce mai desacralizate (…) In loc sa ne gandim la intruparea Fiului vesnic al lui Dumnezeu si Nasterea Sa ca Om, transformam totul intr-o petrecere, intr-o paranghelie, de multe ori deocheata, care pentru unii se termina chiar in discoteca. La urma urmei, de ce sa ne strofocam, pentru ca e ceva banal: se naste Hristos, Mantuitorul nostru.”
Bartolomeu Anania – un diagnostic dureros
„Totul începe de la familie şi de la educaţia celor şapte ani de acasă. Aceasta este criza zilelor noastre. Piere sfinţenia căsătoriei, piere legătura dintre căsătorie şi naşterea de prunci. Familii destrămate, copii lăsaţi de izbelişte – atunci când nu au fost ucişi înainte de a se naşte –, adolescenţă maculată, tinereţe incertă, căminul cultural înlocuit cu discoteca, guma de mestecat înlocuită cu drogul, cartea înlocuită cu televizorul, meciul de fotbal unde se joacă mai puţin cu mingea şi mai spectaculos cu pumnii şi bâtele, o lume în care indecenţa, vulgaritatea, parvenitismul şi corupţia devin instituţii ale binelui comun” – din Pastorala de Crăciun a IPS Mitropolit Bartolomeu.
Reproşul mut de peste timp
Dacă ar apărea, printr-o minune, cei peste o mie de eroi din 1989? Dacă ar răsări din neant şi-ar păşi prin lumea aceasta pentru care au fost jertfiţi? Câţi dintre noi ar putea să-i privească-n ochi?
PS1: Tudor Gheorghe
Rugă la Timişoara: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/61f06ac4b7af63
Pune, tată, steag la poartă!: http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/b4d4bb3f2aa0aa
Vin colindătorii: http://www.trilulilu.ro/PIRATUL/b9e7016a7c6b16
PS2: Şi, pentru că e la modă, înveşnicita dilemă românească: a fost sau n-a fost? Şi dacă da, ce-a fost în ‘89?
Kosovo – puterea exemplului
Preşedintele Sovietului Suprem, organismul legislativ al autoproclamatei republici transnistrene, declară că dacă ONU va recunoaşte independenţa Kosovo, Transnistria va cere şi ea recunoaşterea. “Vedem ca sub egida ONU in acest moment este adoptata decizia care transforma Kosovo dintr-un subiect cu statut nedeterminat in subiect al dreptului international. Si ne-am dori ca, in cazul in care o asemenea decizie va fi adoptata, si statul nostru transnistrean sa fie recunoscut”, a declarat Sevciuk.
Ieri, Consiliul de Securitate al ONU a pasat la Bruxelles soluţionarea problemei kosovare. Parlamentul României va adopta astăzi, în şedinţa comună, o declaraţie privind statutul provinciei Kosovo.
E terminat politic Orban?
Mă dezgustă două lucruri la scandalul Orban: atitudinea nedemnă a ministrului liberal şi linşajul mediatic la care e supus. Nedumeriri:
-
De ce Ludovic Orban nu pune capăt acestei situaţii jenante şi tace vinovat în continuare?
-
Este el victima propriilor greşeli, gestionând prosteşte cazul, sau una a conflictului între grupările din PNL? Ori i se trage dinspre Cotroceni?
Ioan Rus: o demisie la temelia regionalizării?
Că-şi asumă rezultatele slabe, că nu vrea să mai candideze la Primărie, că s-ar dedica activităţii de vicepreşedinte al PSD la nivel naţional, că pregăteşte terenul pentru o nouă ofensivă a Grupului de la Cluj, că ar fi din cauza bolii, că vrea să creeze un partid regional în Ardeal… O singură demisie, o puzderie de interpretări… De unde se vede că stilul laconic are succes…
Cert e că Grupul de la Cluj a pierdut teren în 2007, fiecare din cei 3 corifei ai săi făcând câte un pas înapoi în acest an. În care au demonstrat, încă o dată, că nu-s din specia celor ce câştigă voturi, orice-ar face. Mi se pare nerealist că se vorbeşte de un partid regional în Ardealul care va rămâne naţionalist, adică alergic la orice idee de autonomie, oricât de raţionale ar putea fi argumentele, câtă vreme extremismul unguresc va fi hiperactiv. Vasile Dâncu detaliază pe blogul său: “descentralizarea si regionalizarea politică sunt imperative pragmatice ale acestui timp(…) Aici este lupta noastă a ardelenilor, aici este sensul solidaritaţii ardelene transpartinice”. Şi mai zice dumnealui: “Vreu (sic! – n. HB) să ne reorganizăm comunităţile astfel încât limba, etnia sau religia sa nu fie criterii pentru a ne diferentia sau a vota unii contra altora. Proiectul este complicat si paradoxal: vreau să facem o constructie politică si civică a normalităţii. Proiectul acesta este atat pentru anul in curs dar si pentru viitor, este sâmburele de sperantă care mă tine incă agatat de viata politică”. De menţionat că şi printre obiectivele PD-L figurează “reorganizarea administrativ-teritorială a României prin înlocuirea judeţelor cu regiuni administrative în cadrul statului unitar descentralizat”.
2 întrebări:
1. De ce a demisionat, de fapt, Rus?
2. Are viitor ideea regionalizării?
Teroarea istoriei
Cand ma gandesc la tragedia iugoslava, imi amintesc ce scria Mircea Eliade despre teroarea istoriei si frenezia lui creatoare stimulata de spaima ca ragazul de normalitate va fi prea scurt. Ceea ce s-a si intamplat, o data cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial…
Din pacate, noi ratam, acum, aceasta sansa a normalitatii… Intr-o zi, sper cat mai indepartata, evenimentele se vor precipita si vom fi prinsi, iar, intr-un inevitabil vartej al istoriei si ne vom intreba, zadarnic, cu versurile celui mai mare poet roman al vremii noastre, Adrian Paunescu: viata noastra unde e, viata noastra ce-ati facut cu ea? Nu ne punem problema ce facem noi cu vietile noastre, lasate sa se iroseasca dintr-un miserupism inconstient… Ma tem ca n-am invatat nimic din lectia iugoslava: nici ca indivizi, nici ca tara…
-
Comentarii recente
ALIN on Cel mai frumos cantec de … T. on Ultimul de pe chei alina oprinoiu on Forta electorala a neopro… Sibilla on Ultimul de pe chei Aya on Ultimul de pe chei radu on Ceauşescu, liderul secolu… radu on Ceauşescu, liderul secolu…
