O femeie sau un negru la Casa Albă?
Mi se pare foarte interesantă competiţia dintre Hillary Clinton şi Barack Obama, pentru nominalizarea din partea democraţilor la prezidenţialele americane. Favorită iniţial, Hillary Clinton a avut surpriza de a se clasa pe locul 3 în rezultatele alegerilor preliminare din Iowa, stat locuit în proporţie de 95% de albi. După ce luni era pe punctul de a izbucni în lacrimi în faţa susţinătorilor săi, marţi a reuşit să-l devanseze în New Hampshire pe senatorul de culoare. Urmează alegerile primare din Michigan, marţi, apoi confruntarea din 19.01 în Nevada, urmând ca 20.02 să fie ziua crucială, cu alegeri în 20 de state.
Întrucât democraţii au şanse mari să câştige Casa Albă, sunt curios pe cine vor trimite: un negru sau o femeie? În ambele cazuri, va fi o premieră. Cum mi se pare stupidă ideea de dinastie, fie ea şi democrată, ţin cu Obama. Cu riscul de a-mi ridica feministele-n capJ
Am 2 curiozităţi:
-
Voi cu cine ţineţi: cu Obama sau cu Hillary?
-
Când va candida o femeie la preşedinţia României?
PS: Apropo de dialogurile pe tema prezenţei femeilor în politică, m-a amuzat declaraţia, de zilele trecute, a lui Bill Clinton despre şansele nevestei lui în faţa lui Obama: „Nu pot s-o fac mai tânără, mai înaltă şi bărbat”. Bine, în schimb, c-ai făcut-o de râs, porcovane, când te zbenguiai cu Monica Lewinsky prin Biroul Oval. Declaraţia lui spune, însă, multe despre prejudecăţile existente pretutindeni, într-un grad mai mare sau mai mic.
PS2: Câteva date din goana netului: Fiul unui kenyan musulman şi al unei albe din Nevada, Barack Hussein Obama s-a născut în 1961, în Hawaii, şi a copilărit, după divorţul părinţilor, în Indonezia, unde a studiat şi la o şcoală musulmană. A fost asistent social in ghetourile din Chicago şi student strălucit la Columbia şi Harvard. A recunoscut că a băut şi s-a drogat într-o vreme, a fost avocat şi profesor de drept constituţional la Universitatea din Chicago. Este senator de Illinois din 2005. Campania sa se bazează în mare măsură pe Internet, blogul său fiind foarte popular. E susţinut de vedete precum Oprah Winfrey şi de politicieni ca John Kerry, candidatul democrat învins de Bush în 2004, şi Colin Powell, primul secretar de stat de culoare. Ascensiunea fulminantă şi carisma sa îi fac pe mulţi să-l compare cu J.F. Kennedy.
23 Comentarii »
Lăsați un comentariu
-
Comentarii recente
UNGURU on Ultimul de pe chei Sever on Ultimul de pe chei UNGURU on Ultimul de pe chei claudiu on Criza care ne bantuie (II… silviu on Criza în anul super-elect… UNGURU on Criza în anul super-elect… Sibilla on Criza în anul super-elect…
Cred că Hillary Clinton ar fi nimerită. Nu ştiu prea multe despre ea, dar soţul său a făcut o figură frumoasă. Războiul împotriva fraţilor sîrbi nu i se poate imputa, se ştie ce măgării i s-au pus la cale ca să-l constrângă…
Dacă doamna îi seamănă, am scăpa poate şi noi de ruşinea de a menţine trupe de ocupaţie în ţări cu care n-avem nimic de împărţit…
Despre Obama nu ştiu chiar nimic, abia ieri am aflat de existenţa sa, de la Ştiri.
Pariez pe doamna Clinton, ca să aibă haz postarea.
Vania, care-i figura aia frumoasa a saxofonistului? Sa fie pata de pe rochita Monicai?:)Iar bombardarea Serbiei nu i-o voi ierta-n veci…
Am postat cateva date despre viitorul presedinte american:) Fie si numai pe baza povestii lui de viata si a profilului sau multicultural, cred ca alegerea lui ar putea insemna o normalizare a relatiilor Americii cu lumea. De ex, e favoritul lumii arabe in aceasta cursa… De la ura fata de Bush la simpatia pt Obama e, deja, un salt spectaculos. Si necesar.
Sigur, dacă a apărut Obama, mă voi mai interesa ce şi cum…
La povestea cu Monica, josnicia e a celui ce a stat la gaura cheii!
Eu l-am iertat pe Bill în bună măsură, ştiind că n-a fost voinţa lui. Asta nu înseamnă că socotesc războiul încheiat, şi nici că impun altora pe cine să ierte şi pe cine nu…
Despre George Boschet nu cred că mai trebuie să mă exprim…
1. Nu ma incanta nici femeia, nici negrul.
2. Nici Obama, Nici Hillary.
Singura candidata la presedentie care mi-a placut tot frantuza ramane. As fi preferat-o in locul lui Sarkozi. Zau.
CHE companieros Horia ce sa scriu? ce sa mai comentez?raspund la intrebarii(1)Eu merg cu Obama,pentru ani de sclavie pe care negri i-au facut in America, pentru nedreptatile rasiale pe care negri le indura,si pentru ca este barbat ,nu am nimic cu Hillary,dar este o femeie batrina.(2)Femeia care va candida la presedentia ROMANIEI , va trebui ca sa aiba numele de familie cu terminatia escu astfel o vad invingatoare ,la noi la romani este o superstitie care se adevereste,numai cine are numele de familie cu terminatia escu devine presedinte (psd-isti luati aminte )Mi-am adus aminte ca a candidat la presedentia ROMANIEI o femeie a venit din America parca,dar a renuntat la competitia electorala ,, si a inceput sa explice ea romanilor ,, ca voi romani trebuie sa mergeti cu picioarele inainte , la care romanasul nost spuse ,dar du-te tu cucoana!ca atunci cind te duce cu picioarele inainte ,te duce popa cind te duce la groapa ,HA HA HA acesta a fost un banc,Am trecut pe aici ,si am mers mai departe.roninUNGURU
Merci ptr preyentarea facuta lui Obama,una din cele mai ok gasite de mine in romaneste, dar stangismul lui e ingrijorator si ma intristeaya ca il impartasiti. Speranta Americii si lumii e la Ron Paul, care este boicotat de toate marile agentii de presa, pentru ca ataca sistemul, vrea sa readuca valorile constitutionale in prim plan si sa termine cu sistemul bancar fara acoperire. Salvarea e la Parintii Fondatori!
Eu aş merge pe varianta o femeie neagră, ca să ia şi voturile femeilor şi pe ale minoritarilor. Dacă o bagă nea Bush, care n-a stat 5 ani la ruşi, pe Condoleeza la înaintare, ar avea şanse…
Şi eu mă gândeam la Conduriţa Orez!… Am avea şi o relaţie privilegiată cu SUA, dată fiind prietenia sinceră între doamna Orez şi domnul Cioroianu.
Io tin cu Obama pe aceeasi ideea a reticentei fata de dinastie.
Obama pentru ca are mai multe sanse sa castige in fata unui republican datorita modului in care atrage independentii…
Ron
Salvarea e la 112
Georgescu
Condolitza a bulibasit politica externa americana, dar la ce plecaciuni de Rica Venturiano faci in fata Elenei Udrea cred ca ne putem astepta la orice din partea ta;)
Moromete
Parerea ta mi se pare cea mai rationala. Daca nu vrem un republican la Casa Alba, Obama e democratul cu cele mai mari sanse sa atraga voturi din tabara lui, de la independenti sau nehotarati si de la republicanii nemultumiti.
uite un articol bun despre acest Obama care aer se pare mari sanse sa ajunga presedinte.
intai rapsunsurile mele la intrebari:
1. Obama, pt ca are o mutra simpatica si deschisa, nu ca acritura intepata de Hillary
2. nu va candida in graba o femeie la noi, cu sanse, pt ca romanii nu asculta decat de forta iar dupa mintea lor forta nu poate fi decat la un barbat
Cui i-e frica de Barack Obama?
de Adrian Novac HotNews.ro
Adrian Novac
La inceputul anilor 60, America era fascinata de aparitia unor figuri politice si civile care faceau uitati anii dificili de dupa razboiul mondial. Fratii John si Bobby Kennedy sau pastorul Martin Luther King jr. au exemplificat perfect spiritul de renastere al unei tari in plin avant economic, in lupta cu prejudecatile rasiale si pregatita sa infrunte schimbarile majore din societate. Peste 40 de ani, americanii sunt martorii ascensiunii lui Barack Obama, un tanar senator de culoare ce promite schimbarea profunda a Americii secolului XXI.
In urma cu aproape un an de zile, Obama isi anunta hotararea de a candida la sefia Casei Albe. Declaratia sa, facuta intr-o zi geroasa de februarie la Old State Capitol din Springfield (Illinois), a venit ca o surpriza doar pentru cei nefamiliarizati cu politica americana.
CV politic impresionant
Obama reusise, in doar cativa ani, sa-si creioneze un CV politic impresionant: a fost ales in Senatul din Illinois la doar 35 de ani si a devenit senator in Congresul de la Washington in 2004, cu 70% din voturi, spulberandu-si rivalul republican. Nu a fost astfel deloc surprinzator pentru nimeni ca Obama a fost vorbitorul principal al Conventiei Nationale Democrate, unde a criticat felul in care administratia presedintelui George W. Bush conduce razboiul din Irak si a ridicat sala in picioare cu mentionarile la adresa unitatii nationale.
Barack Obama a devenit rapid un favorit al mass-media de peste Ocean. Ziaristii americani s-au calcat in picioare pentru un interviu cu speranta democrata, copertile revistelor s-au intrecut in a publica imaginea senatorului de Illinois iar site-ul YouTube si Internetul au devenit mijloacele principale de popularizare ale “variantei afro-americane” a lui JFK.
Aliatul principal – Intenetul
Internetul pare sa fie, de altfel, aliatul numarul unu al lui Obama in lupta pentru nominalizarea democrata la Casa Alba, asa cum, cu un deceniu si ceva in urma, Bill Clinton venea la putere adus de “soccer-moms”, gospodinele americane din clasa de mijloc cucerite de farmecul fostului guvernator de Arkansas. Astazi, pustii de liceu posteaza comentarii laudative despre Obama pe paginile lor MySpace si Facebook, iar filmulete pro-Barack (cum e celebrul “I got a crush on Obama”) fac senzatie pe YouTube.
In plus, senatorul de Illinois si-a atras sprijinul star-system-ului de la Hollywood, unde o gramada de actori, regizori sau moderatori de televiziune si-au declarat sprijinul neconditionat pentru Obama, ajuns “it star”-ul Americii. De altfel, cel mai influent om din televiziunea americana, Oprah Winfrey, a renuntat peste noapte la sprijinirea cuplului Clinton si a devenit fan declarat al senatorului de culoare, strangand milioane de dolari pentru politicianul democrat. Spre exemplu, in prima jumatate a anului trecut, conturile campaniei lui Obama au crescut cu 58 de milioane de dolari, o suma record pentru politicianul pornit din pozitia de outsider la nominalizarea democrata.
Iar rezultatele acestei frenezii politice ce-l insoteste pe Obama n-au intarziat sa apara. Caucas-ul din Iowa a fost castigat de cel vazut cu sansa a doua in fata puternicei Hillary Clinton, iar scrutinul din New Hampshire pleaca de la un avantaj de aproape 10 procente pentru Obama in fata fostei Prime Doamne.
Sustinut de independenti si republicani suparati pe Bush
Analistii americani s-au grabit sa decifreze succesele lui Obama in primele doua tururi de scrutin, in niste state dominate de albi.
O prima explicatie este ca mesajul proaspat pe care il aduce Barack Obama a reusit sa-i convinga nu doar pe democrati. Independentii si republicanii nesatisfacuti de politica presedintelui George W. Bush au mers pe mana senatorului de culoare care promite incheierea rapida a razboiului din Irak, cresterea independentei energetice a tarii si asigurare medicala pentru toti americanii.
Daca in cazul independentilor, decizia pare sa fi fost relativ facila, in ceea ce-i priveste pe republicani explicatia pare sa fie nu doar votul de sanctionare pentru Administratia de la Washington, ci si alegerea unui politician care concureaza impotriva unui Clinton, dusmanul pe viata al Partidului Republican.
In plus, Obama pare sa profite cu intelepciune de rateurile campaniei lui Hilary Clinton, despre care publicatii americane sustin ca nu mai dispune de fonduri suficiente si scartie din ce in ce mai des. Bill Clinton recunostea de altfel neputinta sotiei sale de a-l infrange pe Obama, afirmand resemnat: “Nu pot s-o fac pe Hillary mai tanara, mai inalta si barbat!”
“Everyman image”
In sfarsit, Barack Obama pare sa reprezinte pentru democrati imaginea cea mai exacta a transformarii Americii in ultimii ani: toleranta cu minoritatile (tatal sau natural e kenyan, a locuit ani de zile in Jakarta cu tatal adoptiv, iar numele sau mijlociu e Hussein), suficient de elitista pentru a face uitata gafele lui Bush (Obama vorbeste, printre altele, indoneziana si e absolvent eminent al Universitatilor Columbia si Harvard), impacata cu trecutul sau (a recunoscut ca a consumat alcool in tinerete, ca a fumat marijuana si a folosit cocaina).
Cu alte cuvinte, Obama e “everyman image”, asa cum l-au prezentat ziaristii de la “The New Yorker”.
In acest moment, depinde doar de Barack Obama sa-si pastreze avantajul luat in fata celorlalti democrati. Incet si sigur, el poate sa castige voturile din statele americane si sa devina nominalizarea partidului sau la Conventia Nationala ce se va tine la sfarsitul lunii august, in Denver. Cat piveste o eventuala confruntare directa pentru Casa Alba cu alesul republican, analistii americani cred ca, inconjurat de actuala aura de succes, sunt mari sanse ca, la 4 noiembrie 2008, Obama sa devina cel de-al 44-lea presedinte al SUA si primul lider de culoare aflat pe fotoliul de la Casa Alba.
In ziua in care un negru cu ascendenta musulmana va castiga Presedintia in fata unui alb dintr-o familie de colonisti, indiferent de genul acestuia din urma, voi inceta sa scriu despre politica.
Inainte de a ne preciza parti-pris-uri si pozitii, n-ar fi cumva mai bine sa cunoastem ceva mai in profunzime candidatii.
Tu, spre exemplu, Horia, l-ai exclus complet din ecuatie pe J. Edwards, recentul ocupant “surprinzator” al locului doi la Primarele din Iowa, inaintea lui Hillary si al locului 3 la cele din New Hampshire, putin in spatele lui Obama. Un tip cu sustinere serioasa intre fund-raiseri si agentii de influenta ai democratilor. Un tip pe care doar ambitiile idioate ale unui visator casatorit in dinastia ketchup-ului, l-au oprit in 2004 sa plaseze un adevarat baraj de foc democrat in fata lui Bush. Un tip fara de care “biletul” democrat, cum i se spune tandemului de candidati pentru Casa Alba, nu prea are sanse de reusita.
Afara de asta, sa nu-i uitam pe Republicani, care nu si-au epuizat defel cartusele in politica americana, odata cu ultimul glonte ultra-conservator pe care l-au tintuit la Casa Alba pentru doua mandate, in ciuda IQ-ului de primat si a unui trecut cel putin indoielnic. Masinaria Old Party poate propulsa oricand omul cu asul in maneca spre varful politicii americane. Si daca v-a speriat Bush cu gesturile de politica mondiala, ia stati sa-l vedeti pe un Mc Cain (veteran al razboiului din Viet Nam, bolnav de o viata de toate bolile care ar fi ucis un om normal in cativa ani si posesor al unei incapatanari de fier, fata de care balbaiala lui Bush jr. e o simpla caricatura benigna) sau pe un Giuliani cu butoanele complexului militar in mana!
Sa nu spunem hop, pana nu am sarit parleazul! Democratii nu sunt siguri de victorie. Iar exacerbarea bataliei interne intre anonimul ambitios si doamna de fier ar putea sa le fie foarte detrimentala.
Obama.
Parca ar fi Denzel Washington…Are farmec, baiatul.Si, deocamdata, e “clean”.
@T:
M-a amuzat si m-a intrigat fraza asta categorica: “In ziua in care un negru cu ascendenta musulmana va castiga Presedintia in fata unui alb dintr-o familie de colonisti, indiferent de genul acestuia din urma, voi inceta sa scriu despre politica”.
De ce? Cu ce e mai presus un alb crestin unui negru cu ascendenta musulmana?
John Edwards mi se pare lipsit de sanse. Din pacate, pt ca imi place discursul lui impotriva celor doua Americi, a bogatilor si saracilor, si faptul ca e favorabil retragerii din Irak. Iar sacrificiul sotiei, care-l insoteste in campanie, desi sufera de un cancer incurabil, e impresionant. Edwards ar putea fi un bun candidat pt postul de vicepresedinte.
Cat despre republicani, nu prea-i vad in stare sa opuna un tandem puternic democratilor. McCain are handicapul varstei – ar fi cel mai batran presedinte la inceput de mandat din istoria SUA. Desi a castigat in New Hampshire, sa nu uitam ca si in 2000 l-a batut in acest stat pe Bush Jr., dar a pierdut investitura la nivel national. Mitt Romney e mormon, ceea ce iarasi poate fi un obstacol. Infrangerea sa in Iowa, unde a cheltuit bani buni, e un semnal de luat in seama. Nu e de neglijat candidatura pastorului Huckabee, castigator in Iowa, in ciuda fondurilor modeste de care dispune, in comparatie cu ceilalti candidati. Fostul guvernator de Arkansas si-a dovedit, insa, stangacia in relatiile externe, cand a incercat sa justifice asasinarea lui Benazir Bhutto. Dar n-ar fi tocmai o noutate pentru republicani sa trimita un novice in politica internationala la Casa Alba:) Doua amanunte picante despre Huckabee: a slabit 50 de kg, acum cativa ani, si e basist intr-o trupa de rock’n roll. Si un amanunt mult mai serios: dupa preliminariile din Iowa, s-a vazut ca este favoritul electoratului lui Bush Jr. Si Rudolph Giuliani, “primarul Americii”, are sanse mari, in 5.02, cand sunt alegeri in 20 de state, sa confirme sperantele multor republicani. Ma trece, insa, un fior cand imi amintesc un titlu recent: “Soimii batrani s-au adunat in jurul lui Giuliani”, cu referire la neoconservatorii ce-l sustin pe Bush. Cred ca Giuliani si Huckabee isi vor disputa intaietatea la republicani.
Ai caracterizat-o bine pe Hillary, “doamna de fier”. Si din cauza ca i se potriveste eticheta asta, il prefer pe “anonimul ambitios”…
Ma bucur ca te-ai oprit asupra frazei cu pricina. Fiindca imi ridici mingea la fileu pentru un subiect pe care voiam sa-l ating mai demult si pe care mi l-ai readus in actualitate prin felul in care ai abordat tema de astazi, altminteri foarte interesanta si importanta.
Oamenii care se ocupa in mod serios cu analiza intamplarilor si probabilitatilor politicii nu sunt masinarii si nici golem-i fara suflet-de acord. Au dreptul, ba uneori chiar obligatia sa faca partizanat. Sa introduca propriile preferinte in discurs. Cel putin in cazul in care consumatorul produsului lor este un public larg si nu o structura administrativa ori un decident politic, caz in care li se cere indeobste sa excluda propriile preferinte din produsul muncii lor.
Ceea ce nu au dreptul sa faca niciodata si va insemna totdeauna una din greselile de ABC ale meseriei asteia, este sa amestece opinia cu analiza si sa le serveasca drept realitate. Analiza nu are culoare, nu are gust. Daca un republican conservator si un democrat de orientare ultra-liberala evalueaza o situatie politica, in masura in care analiza este corect facuta de amandoi, concluzia trebuie musai sa fie aceeasi. Ceea ce difera va fi cu siguranta interpretarea si pozitia fata de felul in care arata realitatea evaluata.
Sa servesti insa ceea ce speri, ceea ce iti doresti, ceea ce ai prefera ca ceea ce este probabil ori mai rau, ca reprezentand adevarul, asta e crima capitala in lumea acestor profesionisti in care si tu, dragul meu Horia, iti cauti incet incet locul.
Dupa acest excurs nesuferit si didacticist, iti pot raspunde foarte simplu intrebarii: nu gasesc un negru musulman, conform propriei constiinte, cu nimic mai prejos (sau mai presus) decat un alb anglo saxon protestant (WASP). Realitatea politica americana insa, nu este desenata dupa felul in care vad eu lumea. Ci dupa reguli, dintre care multe cunoscute si intelese de toata lumea, altele tacite ori obscure, fara a fi prin asta mai putin importante.
Daca ai sa faci un excurs intre cei 42 de oameni care au servit in cel mai important post al administratiei americane, vei gasi un singur non-protestant: Kennedy. Omul nu a reusit sa isi duca primul mandat la bun sfarsit din motive pe care le stim cu totii. Fratele sau de aceeasi religie, cu aspiratii prezidentiale intemeiate, a fost oprit inainte de intalnirea cu electoratul prin aceeasi metoda. Nici unul din cei 42 nu are o origine non-saxona (absolut toti sunt descendenti ai locuitorilor din insulele britanice, din Germania ori Olanda). Nu mai este nevoie sa precizez ca nici unul nu a fost de culoare.
Barack Obama apartine unui cult neo-protestant din randurile caruia au mai existat doi presedinti. Dar pe nici unul din acestia nu ii chema Hussein pe numele mijlociu. Si nici unul din acestia nu avusese un bunic servitor de culoare intr-o casa de colonist britanic in Kenia ori un tata musulman. Eu nu spun ca din propria perspectiva, diferentele astea il fac mai valoros sau mai putin valoros. Singurul lucru pe care il spun e urmatorul: cred mai degraba in statistica decat in intamplare!
Primele probe de foc au fost trecute. Urmeaza “Super Tuesday”. O discutie serioasa merita facuta dupa acest 5 februarie, apoi in preajma conventiilor celor doua partide.
Neoconservatorii au mai dus odata america in pragul falimentului, urmare a doua mandate consecutive. Nevoia de schimbare se simte si va reprezenta un vant serios din pupa pentru Democrati. Cu conditia ca acestia sa isi joace cartile corect, spre deosebire de cum au facut-o in 2004, cand au ales un candidat batut inainte de a intra in campanie, desfasurand apoi intreaga batalie pe tematica si terenul lui Bush.
De aceasta data “issues” alese de democrati prezinta diferente serioase fata de agenda similara republicana.
Batrana garda a celor lipsiti de sanse dar nu si de potential si-a facut si isi face datoria: Clinton este atunci cand trebuie in spatele lui Hillary si atunci cand trebuie nu apare nici macar in fundal. Gore a lansat cu succes tematica ecologista in mainstream-ul american.
Hollywood-ul isi face si el datoria, contribuind cu creatii intr-o gama pornind de la comedia usurica si terminand cu drama cu tenta documentara la inclinarea balantei catre democrati.
Mingea pare sa fie, intr-adevar, in curtea acestora din urma. Dar batalia nu e castigata si cele doua nume care vor sta pe buletinul de vot in toamna, reprezentand partidul sunt cea mai importanta variabila a ecuatiei. Republicanii nu sunt batuti inainte de inceputul competitiei. Nici pe departe.
Nu cred ca ai citit bine lacrimile fostei prime doamne. Auzi, au dat-o lacrimile cand a fost intrebata: how are you. Pai la intrebarea asta, poate ne da lacrimile noua, da doamnei?… Hai, ca fiecare pas e studiat, acolo nu mere cu amatorisme. Aminteste-ti ce de efect si cat de sincere au fost lacramile pe care le-am vazut prin ograda noastra electorala….
Bill e tare: „Nu pot s-o fac mai tânără, mai înaltă şi bărbat”. Bine ca nu vrea sa o fac si negresa.
Acuma, inteleg ca tu pariezi sentimental pe Obama, iar T face o analiza pragmatica. Chiar daca inclin sa judec ca T, nu pot sa nu arunc un ochi pe configuratia etnica actuala a statelor si sa nu imi amintesc mitingurile din urma cu 2-3 ani, pe care le-am vazut cu ochii mei, in care hispanicii marsaluiau alaturi de negri. Si, doamne, cati erau! O sansa – tot din zona statisticii – s-ar putea sa fie. Dar pana la nominalizare, ca acolo ma intorc la T. Alegerile nu is intre Barack si Hilary, ci intre R si D, plus Ron Paul. Cel putin teoretic, ca naiba ii stie cum numara si aia voturile
Eu pariez o lada de bere pe McCain. Oricare din tabara ailalta, negrul, femeia sau desteptul, tre sa piarda in fata batranului, ca sa iasa bine jocurile. Asta numai daca nu tre respectata rotatia cadrelor. Pardon, partidelor.
In rest, Ron Paul, Ron Paul de o mie de ori. Numa ca pentru el ar sade un glont, dupa colt…
@T:
De acord cu “excursul tau didacticist si nesuferit”, cu mentiunea ca aici nu e vorba de o analiza scrobita, ci de o parere si-o trecere subiectiva in revista a candidaturilor. De altfel, stii bine ca mi-e foarte greu sa ma dezbar de subiectivism, in general, si, sincer sa fiu, imi plac subiectivismele mele prea mult, incat sa renunt la ele numai pt a intra in tagma profesionistilor “asexuati”. Dar un comentariu mai apropiat de o analiză decât de o provocare adresată cititorilor blogului, într-una din zilele următoare, în “Crişana”.
O mica indreptare: Bush Jr. e al 43-lea presedinte american. Ma bucur ca ai subliniat importanta criteriului religios in desemnarea viitorului presedinte. Mi-a prilejuit o utila documentare in legatura cu apartenenta religioasa a sefilor de stat americani. Voi reveni pe aceasta tema.
@Micula:
Ai definit corect postarea: un pariu sentimental. Ca atatea multe altele in viata mea:)
Cat despre lacrimile acriturii de Hillary, fireste ca n-am nici eu vreo indoiala ca e vorba de o prefacatorie ieftina, eventual combinata cu stres, emotii, nitica disperare…
Raman la parerea ca Obama ar putea fi, cu profilul sau multicultural, cu influente de pe mai multe continente, un lider reprezentativ al lumii globalizate, atenunand frustrarile unora, temperand mania altora, intinzand o mana celor ce se simt exclusi…
@Horia,
provocarea lansata de tine este extraordinara, dar e inca prematur cred sa ne pronuntam. Adica, putem sa o facem, dar nu neaparat in legatura cu realitatea ci mai mult cu preferintele noastre.
@T,
recunosc sincer valoarea analizei tale. Cred ca aceasta epoca postmodernista pentru care paradoxul si particularitatea devin preeminente in fata logicii si general-valabilitatii, poate produce si surpriza extraordinara a unui negru musulman la Casa Alba. Mie nu mi-ar displace asta, dar nu stiu ce as are WASP in maneca!
@Maria:
Multumesc pentru neasteptatul compliment. Cu toate ca de pe malurile Dambovitei lucrurile par sa fi intrat de ceva vreme in zodia despre care vorbesti, pe malurile Potomacului sunt anumite lucruri care, indiferent de zodie, nu vor fi niciodata lasate la voia intamplarii. Paradoxul si particularitatea pot juca un rol si in jocul acesta. Rezultatul insa nu ramane niciodata la indemana lor.
Absolut de acord ca e mai degraba momentul preferintelor si subiectivismelor. Eu nu am..Voi respecta vointa electoratului american, orice ar hotara ea.
cursa prezidentziala ia aploare, iar poporul casca ochii la intrecere. E America, treaba merge ca n reclame, produsul mai aratos ori mai colorat fura privirile shi e luat de bun.
Asha se intampla ca unii candidatzi fac valuri, dar consider ca media ii supra expun in atentzie. SUA nu au nevoie nici de protectzia sociala propusa de Hillary shi nici de naivitatea lui Obama. Barack, un tanar fara prea multa experientza shi pe deasupra culoarea lui inca este o problema aici, iar succesul cashtigat pe ultimele sute de metrii reprezinta un pericol pt multzi adversari, care la randul lor nu vor inceta sa i puna piedici. adevarata campanie abia incepe.
Viitorul preshedinte trebuie intai sa salveze SUA. Trupe retrase in primul rand, reabilitarea relatziilor intrantzionale, … shi pana la educatzie. Generatziile 90 shi 2000 sunt pierdute aici.
De aceea cred ca Al Gore ar fi fost un candidat cat se poate de apropiat de nevoile SUA. Dar se pare ca nici macar nu a vrut sa shi bata capul cu toata valmasheala aceasta. A realizat ca alegatorul nu poate nici macar sa i urmareasca discursul, dar’mite sa l asculte. El se adanceshte tot mai mult in proiectul “incalzirii globale”.
Dintre cei aliniatzi la start Bill Richardson parea a fi mai breaz. Parerea mea. Are experientza acumulata in guvernarea Statului New Mexico. Intzlege problema emigrarilor mai bine ca oricare altul, un lucru foarte important shi care daca scapa de sub control, devine o adevarata problema. Iar atuurile lui Richardson pot continua, dar problema e ca deja s a retras.
Astfel ca din cei ramashi, cu shanse reale consider ca sunt Jhon McCain (un republican adevarat care vrea sa umble la sistemul de impozitare – lucru necesar), Mitt Romney, Rudy Giuliani shi Mike Huckabee. Giuliani a administrat bine problema 11 septembrie, dar calitatzile de primar nu i sunt indeajuns pt preshedentzie. Nu are eticheta. Iar despre Huckabee … SUA chiar nu au nevoie de predici. Pana shi functzia de guvernator al Arkansasului e prea mult pt el.
Mitt Romney. L am lasat ultimul pe lista nu pentru ca l prefer, dar pare sa fie mai putzin daunator decat ceilaltzi. Se pare ca nu numai la romani exista asemenea probleme. Romney are o varsta, iar culoare, de data aceasta a parului, vorbeshte. Afacerist, republican mult respectat shi experientza de guvernator.
Acestea pe scurt, dar cine shtie, cum spuneam batalia abia acum incepe. Dar, din nou, viitorul e cam noros pt cel ales. In editzia de saptamana trecuta al TIME, Madeleine Albright, prezentand noua sa carte, spunea: “Viitorul preshdinte urmeaza sa aiba o misiune grea. Reputatzia noastra e cea mai scazuta, asha cum nu a fost niciodata. Prezenta administratzie a creat o mare paguba shi ma bucur ca zilele ii sunt numarate”.
Lasant tot acest tablou deoparte, interesant mi se pare tandemul Arnold Schwarzenegger – Michael Bloomberg. Ambii se pare sa managerieze cu brio joburile pe car ele au, iar analishtii deja au pus ochii pe ei. Se shtie clar ca guvernatorul Californiei nu are cum (conform actualei constitutzii) sa candideze la preshedentzie, dar poate avea acces la un post de secretat de stat. Asta in cazul in care la urmatoarele alegeri, actualul primar al New Yorkului va alerga in cursa. De ce nu? Amandoi par sa aiba eticheta.
So, nu mi ramane decat sa ma ashez comod in fotoliu shi sa urmresc cursa, asha ca batfa!
Marius
Marius,
Te salut cu drag si ma bucur ca ne-ai impartasit din perspectiva romanului stabilit in SUA cele ce se intampla in campania electorala de acolo. Tine aproape!;)