Christos a Înviat!

Paşte Fericit, cu lumină în suflet şi bucurii!

“Fraţilor, vine şi Oprescu!”

Aşa şi-a anunţat Sorin Oprescu victoria asupra celor care au încercat să-l împiedice, exploatând chichiţe legislative, să intre în cursa pentru Bucureşti. “Doua elemente i-au dat câştig de cauză senatorului independent: aproximarea numărului cetăţenilor cu drept de vot din Capitală şi eroarea BEM care initial a acceptat candidatura, iar apoi a respins-o”, potrivit ziarului “Gândul“.

Reacţiile politicienilor au fost pozitive, cu o singură excepţie: Cristian Diaconescu, a cărui reacţie în direct, la aflarea veştii că doctorul poate candida, a fost penibilă, imatură şi dezamăgitoare pentru un om politic ce se vrea primar de Capitală, şi încă unul cu pregătire juridică: “voi convoca Biroul Permanent al PSD să vedem dacă are rost să mai participăm sau nu la alegeri. Trebuie văzut de ce instituţiile statului au dat o hotărâre într-un fel şi apoi s-a schimbat la 180 de grade”. Faza asta “dacă joacă şi Sorin, eu îmi iau mingea şi plec” mi-a amintit de episodul, trecut sub uitare, al ameninţării cu demisia din funcţia de vice al PSD dacă nevastă-sa, fostă directoare la Eximbank, va mai fi deranjată cu verificări ale unei posibile implicări într-un scandal de corupţie.

În comparaţie cu acest tremur laş şi meschin, iată ce-au zis cei ce n-au fost niciodată colegi de partid cu Oprescu: Boc – “Am respectat întotdeauna deciziile instanţei. Aceste decizii se respectă fără comentarii indiferent despre cine este vorba”; Bogdan Olteanu – “Acum Sorin Oprescu are şansa pe care şi-a dorit-o, iar bucureştenii pot alege liber”; L. Orban – “Mă bucur că s-a luat această decizie şi că Sorin Oprescu este candidat pentru Primăria Capitalei”.

O, ţară tristă, plină de humor…

Ce mai distracţie, la nivelul preşedinţiei şi al scriitorimii române, în ziua morţii lui Cezar Ivănescu şi la câteva zile după cea a Monicăi Lovinescu. Dar la ce să te aştepţi din partea unuia care, în marea lui coerenţă, tot ieri, l-a numit pe şeful Protocolului prezidenţial, după care, la câteva ore distanţă, l-a şi revocat? Bine că tembelizorul e cu… noi: Băsescu şi Becali au fost cele mai mediatizate personalităţi politice la televiziunile naţionale din România, în perioada 1-31 martie… Şi că franţuzul de la Gaz de France a învăţat ce trebuie să agrăiască în schimbul tainului asocierii la proiectul Nabucco… Să vă râdeţi bine în continuare! Urmează povestea cu scriitori hlizindu-se la clovnul naţional:

“Este dificil, când vii dintr-o lume cu almanahe, cu succesuri, cu scheleţi, e greu să vorbeşti scriitorilor. O să încerc să vă vorbesc corect, să nu îi reprezint pe cei care vorbesc aşa”, a spus Băsescu la sărbătorirea centenarului Uniunii Scriitorilor. La care cei prezenţi au izbucnit în râs, povesteşte Mediafax. Adică, nici pe fie-ta n-o mai reprezinţi, Bă-secule?

Nicoale Manolescu, preşedintele Uniunii, a înmânat, apoi, medalii, invitându-i pe cei cărora le oferea distincţiile să se apropie de el pentru că firul microfonului este prea scurt şi nu poate “să zboare” prin sală. Băsescu a tras de fir, pentru ca Manolescu să se poată deplasa în sală, şi i-a spus acestuia: “Vă ajut eu să zburaţi, domnule preşedinte”. Cei din sală au izbucnit în râs la afirmaţia preşedintelui. Şeful statului l-a întrebat pe Manolescu dacă nu mai are şi pentru Varujan Vosganian, vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor şi ministru de Finanţe, o medalie. Manolescu a răspuns negativ. “Nu ştiu dacă ştiţi, el este scriitor”, i-a spus Manolescu lui Băsescu despre Vosganian, la care şeful statului i-a răspuns: “Este la locul potrivit aici”. “Domnule preşedinte, este loc pentru toată lumea”, a replicat Vosganian. Înainte ca şeful statului să plece de la Uniunea Scriitorilor, Vosganian i-a spus lui Manolescu: “Îl conduc eu”, la care cei prezenţi în sală au izbucnit în râs. Traian Băsescu i-a replicat lui Varujan Vosganian, râzând: “Nu, nu, nu, rămâi aici, te rog mult, şi poţi să nu te mai duci la Palatul Victoria”. Râzând, cei doi au dat mâna, după care preşedintele Traian Băsescu, condus de Nicolae Manolescu, a plecat de la Uniunea Scriitorilor.

Blair, fără bilet… pentru UE

Tony Blair a fost prins fără bilet în trenul care face legătura între Londra şi aeroportul Heathrow. Când controlorii i-au cerut să plătească biletul pentru trenul Heathrow Express, fostul premier a fost nevoit să admită că nu are bani la el şi nici carduri. În această situaţie, controlorii l-au scutit pe Blair de plata biletului – circa 30 euro, deşi un membru al personalului de securitate care îl însoţea s-a oferit să plătească. După retragerea din funcţia de prim-ministru, Tony Blair a câştigat aproximativ 500.000 de lire sterline din discursuri şi activităţi de consultanţă.

Dar ce mai contează un bilet de tren după ce chiar ai pierdut trenul cel mare? Adică preşedinţia UE, la care Blair visa până când chiar succesorul desemnat de el, Gordon Brown, a dat un brânci iluziilor sale. Zilele trecute, guvernele britanic, francez şi german au convenit în secret să nu susţină un candidat dacă vreuna din aceste ţări are obiecţii la adresa lui, potrivit presei britanice. Sarkozy a făcut lobby în favoarea lui Blair, dar cancelarul german Angela Merkel s-a opus, iar Brown nu l-a susţinut explicit.

Interesant e că, într-un interviu apărut azi în cotidianul belgian Le Soir, fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing nu exclude, la cei 82 de ani ai săi, o candidatură la preşedinţia Uniunii, dar avansează şi numele Angelei Merkel ca primă ocupantă a acestui post, din 2009, dacă Tratatul de la Lisabona va fi ratificat până la finele acestui an de toate cele 27 de state membre. Întâmplare sau nu, dar mandatul cancelarului german expiră anul viitor, iar într-un sondaj recent ea figura drept cel mai important lider politic european. Oricum, Germania, ca motor al Europei de azi, are toate motivele să emită pretenţii, în vreme ce perfidul Albion continuă să ridice din sprânceană spre spaţiul Schengen şi să-şi numere lirele…

Candidatura lui Oprescu a fost respinsă

Biroul Electoral Municipal a respins candidatura lui Sorin Oprescu pentru Primăria Capitalei, doctorului lipsindu-i 365 de semnături după ce i-au fost invalidate 4.982 de semnături dintre cele depuse. Sorin Oprescu a declarat că va face contestatie, “pentru că unii încearcă să-l oprească sub orice formă” şi că există presiuni politice pentru ca el să nu candideze: ”probabil este sistemul ticăloşit de care vorbeau alţii”.

După o asemenea porcărie, atât mai zic: rămâne cum am stabilit: dormi liniştit, române, “sistemul” lucrează pentru tine…

Hillary rămâne în cursă

Hillary Clinton îşi păstrează şansele pentru nominalizarea din partea democraţilor la prezidenţialele americane, după ce a obţinut 55% din voturile exprimate ieri în alegerile primare din Pennsylvania.

Până în prezent, contracandidatul său Barack Obama a câştigat în mai multe state decât Hillary Clinton (28 contra 17, dat fiind că alegerile din Michigan şi Florida nu sunt validate), are mai mulţi delegaţi – 1650 la 1508 - şi a primit mai multe voturi (13,3 milioane faţă de 12,6 milioane). Senatoarea de New York a câştigat, însă, în statele mari, precum New York şi California, dar şi în alte state considerate cheie pentru ca un candidat democrat să câştige alegerile din noiembrie (Ohio şi Florida).

Până în luna iunie vor mai avea loc alegeri în alte şapte state americane, dar nici unul din cei doi aspiranţi nu-şi mai poate asigura numărul necesar de delegaţi trimişi de state. Cuvântul decisiv la convenţia de nominalizare de la sfârşitul lui august îl vor avea, aşadar, aşa-numiţii super-delegaţi: oficialităţi ale partidului, membri ai congresului şi guvernatorii democraţi.

Oprescu joacă tare

Senatorul Sorin Oprescu şi-a depus, luni, la Organizaţia PSD Sector 1, demisia din partid şi a anunţat că marţi îşi va depune candidatura la Biroul Electoral Municipal. Împărtăşesc punctul de vedere al lui Constantin Gheorghe în această privinţă: “Nu sunt foarte convins că Sorin reprezintă cea mai bună soluţie la problemele Bucureştilor, dar, dintre cei înscrişi în competiţie, este de departe cel mai bun. Şi mai sper că gestul lui va determina un efort de refondare a stângii româneşti. Nu ştiu dacă el va fi liderul unui posibil nou partid de stânga, după aceste alegeri. Dar sigur le va da de gândit orfanilor de stânga, care trebuie să se exprime mai activ şi mai structurat în spaţiul politic românesc. Sorin Oprescu sigur poate fi una dintre vocile lor”.

Indiferent de rezultatul alegerilor de la Bucuresti, tot ceea ce s-a intamplat cu nominalizarea candidatului PSD si barbatia doctorului in fata jocurilor meschine din partid reprezinta, deja, o lectie despre ceea ce este si ceea ce ar trebui sa fie un partid autentic de stanga.

La mulţi ani, Nicu Covaci!

Cipri mi-a amintit că azi e ziua lui Nicu Covaci, care, cu înţelepciunea celor 61 de ani, zice foarte bine în Jurnalul Naţional: “Eu am o teorie. Totul are un preţ. Poţi obţine absolut orice în via­ţa asta, inclusiv să ajungi pre­şe­din­tele Americii, doar dacă eşti dispus să plăteşti preţul. Aici se blo­chează cei mai mulţi. Dacă nu plă­teşti preţul, nu poţi să pretinzi nimic. În măsura în care ai plătit în acea măsură te ri­dici. Uneori preţul este atît de mare! Dacă ştiam ce am de plă­tit, poate că nu aveam curajul să fac totul. Au plătit şi alţii pentru mine. Mama mea a fost omorîtă pentru Phoenix…

La această vîrstă, visez ca lumea să se îmbunătăţească, să li se dea perdeaua de pe ochi, să vadă că nu exis­tă Rai. Raiul este aici, pe pă­mînt, e cu noi, dar noi nu-l vedem. Există la nemţi o vorbă extraordinară: bucuria împărtăşită este o bucurie dublă. Fă o bucurie cuiva şi bucură-te de bucuria lui. Dacă toată lumea ar face acest lucru, ar fi Raiul pe pămînt.”

http://www.trilulilu.ro/ciobanov/8411b47d10ac42

Oprescu, favorit in sondajul comandat de el

34% dintre bucureştenii votanţi l-ar prefera, în primul tur de scrutin al alegerilor pentru Primăria Capitalei, pe Sorin Oprescu, conform rezultatelor unui sondaj efectuat la cererea sa de Gallup, publicate de Jurnalul Naţional. Reprezentantul PD-L, Vasile Blaga, este pe locul 2 cu 17%, iar Cristian Diaconescu (PSD) şi Cozmin Guşă (PIN) ar avea cate 10% din voturi, urmaţi de Ludovic Orban (PNL) cu doar 6% din intenţiile de vot. Oprescu declararase la Antena 2 că, dacă rezultatele cercetării sociologice pe care a comandat-o vor arăta că are şanse concrete de a deveni primar, va demisiona din PSD şi va candida ca independent.

Chiar dacă-l simpatizez pe Sorin Oprescu, mărturisesc că rezultatele mi se par aiuristice: nu cred că Blaga are doar jumătate din potenţialele voturi ale doctorului, nu cred că Diaconescu şi Orban stau atât de rău şi nu cred că 1 din 10 bucureştenii ce vor să meargă la vot are buba la cap ca să-l voteze pe şmecheraşul de Guşă.

Cronica de campanie

S-a maturizat Elena Udrea – Ori copiii lor, ori noi: „Pe 2 iunie o să le putem spune adversarilor noştrii: de Ziua Copilului mergeţi şi jucaţi-vă până vă maturizaţi! Pentru că până atunci PD-L va guverna singur România” – Elena Udrea, la Oradea, dupa ce, cu cateva ore inainte gafase… copilareste la Targu-Mures.

Slabuta garnitura portocalie prezenta la lansarea candidatului PDL in, pana acum, fieful portocaliu, Oradea: divele Udrea si Turcan plus… vulnerabilii Barbu si Falca. O vorba isteata de unde nu ne asteptam: „Orice vot dat PNL-ului, PSD-ului sau oricărui alt partid este un vot irosit. Este un vot dat UDMR-ului” – Stefan Seremi, candidat PDL la presedintia Consiliului Judetean. O strategie care ar trebui sa dea de gandit…

Ramane, totusi, o intrebare dupa turul de forta al Lenutei: cine e “seful” care a platit amenzile pentru deblocarea masinilor parcate ilegal la lansarea portocalie de la Baia Mare? Cat despre declaratia zilei – “Singura alianţă pe care partidul şi-o doreşte este cu Traian Băsescu”, eu zic ca ramane precum grait-a “Gandul“: “În următoarele luni, îi va veni greu să se autodepăşească, mai ales că publicul dă semne să vrea o schimbare de registru. Pare să se fi săturat de supereroii de acţiune care fac prăpăd în jurul lor când îi urmăresc pe „negativi”, îşi doreşte, poate, un personaj mai potolit, într-o poveste mai profundă. Nu este un rol pentru Traian Băsescu, care şi-a creat singur tiparul”.

Vadim si-a amintit de amicitia cu Blaga. Si a renuntat la naravul de intransigent: “Eu nu-l demonizez pe Vasile Blaga, în comparaţie cu Videanu are calităţi, şi noi vorbim des. Noi vorbim şi cu Vasile Blaga şi ar fi o prostie să se practice politica uşilor închise, când sunt atâtea probleme de rezolvat… Susţinerea lui Sorin Oprescu în turul doi nu este necondiţionată. Se negociază. Vom negocia. Ce simt eu pentru medicul Sorin Oprescu mă priveşte pe mine.” - Corneliu Vadim Tudor

De ce nu incepe Ioan Talpes noua sa cruciada electorala cu primul securist al tarii? “Insist ca dosarele celor care au făcut obiectul unor astfel de situaţii să fie cercetate şi prezentate. Mai ales că ne apropiem de decizii electorale. Mă refer la dosarele unor personalităţi politice, membri de Parlament, care vor participa sau au fost aleşi în Parlamentul European şi care categoric au avut relaţii cu fosta Securitate. Nu e calitatea mea ca să vă dau exemple, e de ajuns că un om ca mine spune că ştie. Mă bazez pe cunoaştere directă. – Ioan Talpes. Asa o fi, nea Ioane. Dar daca or fi fosti securisti – de care iti aduci aminte atunci cand trebuie – in Parlamentul European, in Parlamentul national, in Guvern, printre candidatii unor partide si aiurea, de ce sa nu ne uitam un pic si la Cotroceni? Pentru credibilitate…

Sa vorbim sondaje

CSOP zice: PDL – 40%, PSD – 28%, PNL – 12%, PNG – 7%, UDMR – 6%, PRM – 3%, PC – 2%. Potrivit sondajelor CSOP, PDL are cat avea PD acum un an, singur, fara PLD. In aceeasi perioada, PSD a crescut cu 9%, iar PNL cu 5%. Din primavara lui 2007, cota de incredere a presedintelui Basescu a scazut de la 47% la 40%. Isarescu, desi nu e om politic, apare si el in topul increderii, pe locul 2, cu 29%, urmat de Boc si Stolojan cu cate 20% si Tariceanu cu 19%.

Interesul populatiei pentru viitoarele alegeri locale este relativ scazut – doar 51,2% sunt interesati, desi popularitatea primariilor este destul de mare – 43% din cei chestionati avand incredere “multa” sau “foarte multa”.

Despre CSOP, EvZ scria in noiembrie 2007 ca este institutul care in ultimii ani a efectuat cercetari politice numai la comanda PD, elaborandu-i lunar sondaje de uz intern care niciodata nu au fost facute publice.

Eu cred ca scorul PDL si mai ales cel al PNG sunt usor umflate. Oricum, de remarcat ca se pastreaza tendinta PSD+PNL=PDL, ambele blocuri nedepasind pragul de 40%, ceea ce va asigura un rol important partidelor mici in formarea viitorului guvern. Sa nu uitam ca alegerile parlamentare, cel mai probabil de la inceputul anului viitor, vor fi si primele cu vot uninominal. Si se vor desfasura dupa niste locale incrancenate, care vor avea un rol important in balanta luptei pentru putere.

Un tanar parlamentar invins de sistem?

“Trebuie sa iti marturisesc ca in cei patru ani de parlamentar am incercat multe si mi-au iesit putine si aceasta poate si din incapacitatea mea de a intelege cum functioneaza sistemul (…) Cand discuti cu liderii locali sau cei nationali aproape toti au atitudini de VODA aflati pe mosia lor, nimeni nu poate sa gandeasca diferit sau mai bine ca ei.  Astazi un parlamentar nu poate sa faca decat ce i se da voie sa faca, daca esti la guvernare nu poti sa faci decat ceea ce doresc guvernantii de parca executivul controleaza legislativ si nu invers, daca esti in opozitie iti este aproape imposibil sa treci ceva pentru ca majoritatea respinge orice dupa principiul ca esti in opozitie si ca atare esti impotriva guvernului. Nu vreau sa ma scuz este o constatare sincera a modului cum functioneaza sistemul parlamentar in Romania (…) un singur lucru stiu sigur, daca plec din politica personal voi fi impacat cu mine ca am incercat tot ceea ce a fost permis intr-un sistem in care nu noi facem regulile.” – Eduard Hellvig, deputat

Intr-o tara normala, cred ca o astfel de confesiune a unui tanar om politic, ce se apropie de finalul primului sau mandat parlamentar, ar trebui sa provoace o dezbatere nationala cu privire la sanatatea si functionalitatea sistemului politic. Nu este cazul Romaniei. Si totusi…

Un doctor pentru o Capitala bolnava!

Sorin Oprescu merge pana la capat. El a anuntat ca incepe strangerea de semnaturi in vederea candidaturii sale ca independent la Primaria Capitalei. Daca Oprescu iese primar, mergand ca independent (sustinerea unor formatiuni mici va fi insignifianta), liderii tuturor celor trei mari partide care emit pretentii asupra Bucurestilor se pot lua de mana sa se arunce in Dambovita. Ar fi victoria unui om singur – asa cum e el, cu pacatele lui cu tot, stati linistiti, ca nu-l idealizez - asupra unui sistem de partide putred, bazat pe cumetrii, clientelism si ticalosie cata incape. Victoria lui Sorin Oprescu ne-ar vindeca pe multi de greata!

Am 2 intrebari punctuale si una retorica: 1. Ce impact va avea candidatura sa asupra PSD? 2. Ce sanse ii acordati? 3. Pe cand un doctor pentru o stanga bolnava?

Persevereaza si PSD-ul in ce poate…

Maine, PSD decide daca se leaga iar la cap cu Conservatorii Voiculescului, fosti umanisti, fosti social-liberali. Nevrand ei sa fie pur si simplu fosti, se agata de Antene si se dau huta-huta prin politica. De ce? Pentru ca “s-ar impune realizarea unei alianţe astfel încât PC să poată să-şi pună în aplicare proiectele legislative pe care le are în beneficiul cetăţenilor”, zice Daniela Popa, prima femeie ajunsa lider de partid in Romania, dar care tanti are grija sa dea de zor apa la moara misoginismului bine inradacinat in mentalul nostru colectiv. Dar buba nu-i la Conservati, ci la PSD. Unde s-a uitat vorba latineasca de zicea ca “Errare humanum est, perseverare diabolicum”.

In cateva zile, a treia dezamagire pe… linie de partid: candidat scos cu forcepsu’ la Bucuresti, piticu’ manelist pe lista (mai bine ramaneau fara consilier la Stefanestii lu’ peste, decat sa se faca de minunea tarii) si bomboana de pe tort (sau coliva?, cum considerati): aburcarea-n carca a singurului partid care functioneaza oficial si strict dupa o singura regula doctrinara: iubim tradarea si pe tradatori!

Restauratia incepe cu… Agerpres

Eu cred ca Agerpres suna foarte bine. Imi amintesc ce aiurea mi se parea noua denumire a agentiei nationale de presa: Rompres. Pana m-am obisnuit cu ea. Azi, Senatul a votat pentru revenirea la denumirea din perioada 1949 – 1990, urmand ca si Camera, forul decizional in materie, sa se pronunte. Punctul de vedere al Guvernului, impotriva initiativei legislative, e sustinut de un argument tampit de-a binelea: “solutiile care fac trimitere la institutii din vechiul regim din Romania, cel comunist, pot avea conotatii negative”. Pentru cine si de ce? In fine, bine ca prin vot se revine la o traditie de peste 4 decenii. Inainte de a sari, eventual, cu gura, stiati ca nici una din agentiile de presa din fostele state socialiste nu si-a schimbat denumirea dupa 1989? Doar noi ne-am grabit sa stergem totul cu buretele, sa punem la pamant CAP-uri, sisteme de irigatii si fabrici, ba putin mai lipsea sa radem si Casa Poporului, de nu mai pupam noi samit NATO la Bucuresti nici la Pastele lui 2058. Noroc cu mintea cea de pe urma… Asa ca, hai restauratie! Ce bine suna Agerpres!