Viva Espana!

Singura echipa neinfranta la acest Campionat European si-a dus marsul triumfal pana la capat. Masinaria germana s-a dovedit neputincioasa in fata tumultului spaniol. “Pentru ca bataia inimii nu e la fel de precisa ca a ceasului, dar e infinit mai pretuita”, cum inspirat scrie Andrei Vochin, Viva Espana!

 

I-au decapitat

Comitetul Executiv Naţional al PSD a decis, azi, prin vot, dizolvarea conducerilor filialelor care au obţinut în alegerile locale sub 20%: Alba, Arad, Bihor, Braşov, Cluj şi Mureş. In sfarsit, neputinciosii obraznici din vestul tarii sunt pusi la punct de conducerea partidului. Specimene precum ciocoiul agramat de Bihor, Mihai Bar, sau “reformistii” clujeni, ale caror iesiri publice au frizat de multe ori nesimtirea in raport cu liderul istoric al PSD, Ion Iliescu, au fost trimise, dupa merit, la plimbare. Cine le va lua locul? Daca vor fi tot patibulari de aceeasi teapa, atunci va fi ratata ultima sansa a primenirii randurilor PSD in Ardeal…

Când un batav elimină Olanda

Îl cheamă Guus Hiddink, e olandez şi e antrenorul Rusiei, care a eliminat aseară Olanda . A antrenat PSV Eindhoven, cu care a câştigat Cupa Campionilor, şi echipe precum Fenerbahce, Real Madrid şi Valencia, la care n-a făcut mare scofală. A dus Olanda în semifinala Mondialului din ‘98 şi, în a celui din 2002, Coreea de Sud - unde un stadion îi poartă acum numele acestui prim străin ce a primit cetăţenia de onoare a ţării. A condus Australia, după 32 de ani, la un Mondial, în 2006, şi a calificat-o în turul II. Cu timpul, unii au învăţat să spună “In Guus we trust”. S-ar putea să învăţăm şi noi. La 61 de ani, a calificat Rusia la Euro şi a obligat Anglia să stea pe tuşă. Cotaţi iniţial drept outsiderii grupei, ruşii au ajuns, acum, în semifinale după ce-au eliminat o echipă ce-şi confirmase renumele de “portocală mecanică”. Unde se vor opri?  Azi, se decide între Spania şi Italia rivala Rusiei. În cealaltă semifinală, Germania va întâlni Turcia. Cine va câştiga acest Campionat European atât de palpitant?

PS: De ce scriu atât despre acest batav cu mutră de rusnac, chiar dacă m-a enervat victoria ruşilor? Pentru că ne-a arătat ce înseamnă să fii profesionist. Un lucru care n-a ajuns încă în fotbalul românesc decât formal. Iată o vorbă a lui care mi-a plăcut: “Fotbal, fotbal, fotbal. Viaţa mea nu a însemnat decât fotbal. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am dedicat total. Am neglijat orice altceva”. O declaraţie care-i ajută pe cei mai puţin pragmatici ca mine să o înţeleagă pe cea dinainte de meciul cu Olanda: “N-o să am scrupule! N-am nici un sentiment patriotic. Eu nu joc pentru un steag!”. Cum naiba, Piţurcă, să nu te baţi până la capăt atunci când mai şi joci pentru un steag?

Euro 2008: Marşul otomanilor şi retragerea românilor

Pana in seara asta, de cate ori vorbeam cu cineva despre jocul Nationalei noastre la Euro, aminteam penalty-ul ratat de Mutu, cu invariabila replica: daca ratezi de la 11 metri, nu meriti victoria. Dupa cele 3 lovituri ratate de croati in finalul meciului cu turcii, nu mai am nimic de zis despre penalty-ul lui Mutu.

Asadar, se poate si mai rau. Un exemplu e tripla ratare care a trimis acasa Croatia, invingatoarea Germaniei in grupa, si Turcia in semifinala. Alt exemplu e sa fii campioana Europei, precum Grecia, si sa pleci cu coada-ntre picioare inca din faza grupelor. Sau sa te cheme marea Franta, vicecampioana lumii, si sa parasesti competitia cu 1 punct la activ, obtinut in fata Romaniei.

Dar se poate si mai bine. Ne-a aratat Turcia, cand, condusa fiind de cehi cu 2-0, a reusit sa inscrie cele 3 goluri necesare, rasturnand scorul in ultimul sfert de ora. Ne-a mai aratat-o Turcia si in aceasta seara cand a invins, dupa loviturile de departajare, Croatia. Nationala noastra nu e Turcia insa. Fie si numai pentru ca Piturca nu e Fatih Terim. Ma opresc cu comparatia aici, pentru ca Piturca e, in aceste zile, pe buzele tuturor microbistilor romani. De putini apreciat, de cei mai multi injurat. Ce repede uita unii ca Piturca a calificat Romania la Euro si ca a reusit, in “grupa mortii”, in care numai nebunii si visatorii ne dadeau vreo sansa, sa smulga cate un punct finalistelor de la ultimul campionat mondial, Franta si Italia, astfel incat am parasit Euro 2008 fara sa ne fi facut de rasul lumii. De aici incolo, insa, criticii antrenorului Romaniei au, cred eu, dreptate. Franta de azi e o umbra ce se cerea batuta, Italia cea guraliva putea fi adusa la tacere de Mutu, iar Olandei trebuia sa-i contrapunem un joc curajos, la risc. Aici se vad limitele lui Piturca: de ce n-a renuntat atacantul de odinioara la apararea supraaglomerata cand nu mai era nimic de pierdut? 

Chiar daca Olanda ne batea mar, o palma la momentul potrivit peste capetele gelate ale pseudovedetelor noastre le-ar fi impins poate la joc si pe noi ne-ar fi facut sa vedem acum doar partea plina a paharului acestei editii a Europenelor. Si nu ne-am mai fi amintit vorba “cine nu risca nu castiga”.

Încă un Bush la Casa Albă?

După cei doi George, tata şi fiul, dinastia Bush dă semne că se gândeşte să-şi mai trimită un reprezentant la Casa Albă. “Ar fi un preşedinte extraordinar”, zice actualul preşedinte american despre fratele său Jeb, guvernatorul Floridei. Războinicii petrolului, ne mai lăsaţi? Oricum, ar fi monoton să avem la alegerile din 2012 o întrecere Hillary Clinton – Jeb Bush. Sau coroana se joacă doar în cerc închis?

Disperarea portocalie naste monstri

PD-L = reformarea clasei politice, anticoruptie, moralitate, verticalitate, puritate. Da?

Ce simte faimoasa intelighentie de dreapta, care s-a incolonat in spatele lui Basescu, acum, cand Marele Partid Prezidential (de 28%) a incheiat o istorica alianta cu singura fantoma care mai accepta sa stea la sprit cu ex-piratul: Gigi Becali, capul PNG-OTV? Si uite asa, gratie disperarii portocalii si intereselor imobiliare ale lui Becali, invatam cum se reformeaza Romania: din platoul lui Dan Diaconescu, tusti viceprimar de Capitala!

Ce înseamnă victoria lui Oprescu?

 

„Haiducul” Oprescu a câştigat Bucureştii. La PSD, ”vechea gardă” a zâmbit mulţumită, Geoană forţat, iar Vanghelie nu s-a mai putut bucura de propria victorie. La PD-L, Vasile Blaga şi-a încheiat cursa cu un discurs elegant, apoi liniştea dinaintea furtunii n-a mai fost spartă decât de două sosiri: a lui Băsescu, suspect de vesel, şi a Elenei Udrea, înveşmântată, întâmplător sau nu, în negru. Ce urmează?

Victoria lui Sorin Oprescu nu este un succes întâmplător al unui aventurier politic. Culmea e că se străduiesc să o prezinte aşa tocmai cei care jubilau la triumfurile electorale ale lui Traian Băsescu. Fără să vadă sau fără să recunoască faptul evident că doctorul a preluat, la nivel de imagine, reţeta eroului lor. Cruciatul anti-sistem a fost învins de unul mai bun ca el în interpretarea aceleiaşi partituri. N-au mai contat nici imixtiunea ilegală a şefului statului în procesul electoral, nici încercările sale de a-i mobiliza la vot pe bucureşteni împotriva stângii, invocând evenimentele din 13-15 iunie 1990. După atâţia ani în care au creditat dreapta lui Crin Halaicu şi a lui Viorel Lis, a lui Ciorbea şi a lui Băsescu, încoronată de borduriada întru umplerea buzunarului lui Videanu, bucureştenii au votat altfel. Poate au votat pragmatic, împotriva lanţului de afaceri ce le sufoca Primăria. Poate au votat emoţional, împotriva imposturii celor care, demagogic, invocau mineriada şi sperietoarea anticomunistă, care, iată, n-au mai funcţionat nici măcar la Bucureşti.

Cert e că votul de la Bucureşti – unde s-a dus cea mai politizată luptă electorală de până acum – arată, înainte de toate, un lucru: în faţa oricăror lozinci răsuflate a primat dureroasa experienţă cotidiană, într-un oraş sufocat de trafic, de poluare şi de multe alte neajunsuri, adjudecat de o mafie eternizată la putere. Victoria lui Oprescu şi a „baronilor” pesedişti mută centrul de greutate al dezbaterii politice în România. Cine va mai încerca să agite spaimele de altădată va risca un vot pragmatic precum acesta de la locale. Este exact terenul pe care Traian Băsescu n-ar fi vrut să ajungă. La capitolul „fapte”, nu mai e de mult restanţier. E repetent. Va încerca, poate, să-şi inventeze duşmani colectivi şi să arate cu degetul pericole închipuite, dar nu va mai convinge cu acest gen de discurs pe care l-a practicat de-a lungul întregii sale cariere. Va reuşi Băsescu să se reinventeze ca om politic? Testele alegerilor europarlamentare şi locale i-au demonstrat, deocamdată, limitele.

Cu siguranţă, însă, PSD şi PD-L trebuie să se privească în oglindă. Bătălia următoare se dă pentru Parlamentul naţional şi va fi decisivă pentru ecuaţia puterii. Fie şi numai ultimii patru ani au arătat că miza fundamentală aici se află – în constituirea majorităţii parlamentare. Iar alegerile locale au dat tonul în această direcţie, dar au şi modificat balanţa în interiorul celor două mari partide. La PSD, Mircea Geoană s-a pomenit în ingrata postură de a-l felicita pe fostul rival la preşedinţia partidului şi, totodată, candidatul refuzat la Primăria Bucureştilor. Geoană, Vanghelie şi cei din jurul lor, ca să nu mai vorbim de adusul la tăcere „grup de la Cluj”, sunt nevoiţi, acum, să pună capul în pământ şi să caute soluţii pentru propria supravieţuire. „Vechea gardă” a obţinut o revanşă istorică la Bucureşti şi a recâştigat, în ţară, terenul pierdut, dovedind că experienţa bate gargara „reformatoare”. La PD-L, de asemenea, învinşii, probabil, vor deconta scorul obţinut: Videanu, Berceanu, Preda, Blaga şi Boureanu sunt câţiva dintre cei care stau cu sabia deasupra capului.

O sabie pe care, însă, după eşuata implicare făţişă în campaniile de la Bucureşti şi de la Iaşi, Băsescu n-o mai poate agita la fel de ameninţător ca până acum. Cu atât mai mult cu cât un sondaj intern de ultimă oră oferă o surpriză de proporţii: Liviu Negoiţă este cel mai popular politician din PD-L. Iar acest lucru contează enorm, câtă vreme „lupta pentru Bucureşti este lupta pentru România”, după cum recunoştea tocmai pedelistul Valeriu Stoica.

Mamma mia, Romania!

Ce meci! Ce figura frumoasa face Romania la Campionatul European! Am pornit cu ultima sansa intr-o grupa cu trei forte ale fotbalului mondial si suntem in carti pentru calificare! Asta da echipa! Bravo, baieti!

Al Pacino – Michael Corleone

Haideti mai bine inapoi la marile filme. Si pentru ca sunt in orasul Camorrei, va propun alte cateva secvente din “Nasul”. De data asta, ucenicul marelui Brando: Al Pacino.

Atacul lui Băsescu

Motto: “Discutăm de o conducere de partid. Trebuiau să-l trimită la pensie, să-şi vadă de comunismul lui, liniştit, în Primăverii. Statul garantează foştilor preşedinţi case.” – Traian Băsescu, la Realitatea TV

Atacul lui Băsescu era de aşteptat. Fără să fiu din specia celor cărora le place să sară cu inepta ”v-am spus eu?”, mă văd nevoit să repet ce scriam într-o postare precedentă: “Greu de crezut că ex-piratul va privi impasibil cum se prăbuşeşte catargul principal al navei sale”. Aşa cum era de anticipat, deci, a ieşit aseară la Realitatea TV, un post care se descalifică prin slugărnicie. Cu o zi înainte, iarăşi previzibil, buldogul Vasile Blaga sărise la gâtul lui Oprescu, cu ultimul său dinte în viaţă: Iliescu şi mineriadele. 

Aceşti indivizi ne iau de proşti? Da! Ei ne vorbesc despre mineriade ca şi cum le-ar fi reuşit operaţiunea de spălare a creierelor, pe care au pus-o la cale, în anii din urmă, împreună cu intelighenţia de ciolan şi cu presa de toaletă portocalie. Ei, iacătă că până şi puştanii ca mine de acum 18 ani, îşi amintesc că minerii s-au îndreptat spre Bucureşti, în ‘90, în contextul violenţelor de stradă provocate de radicalii de dreapta care nu acceptau rezultatul zdrobitor al alegerilor din 20 mai 1990. Pe vremea aceea, în ordine ierarhică, Băsescu era director general în Ministerul Transporturilor - instituţia care asigurase deplasarea ortacilor dinspre Valea Jiului -, iar Gheorghe Dobre - titular al respectivului minister la debuturile guvernării din 2004, post predat lui Radu Berceanu – era directorul Regionalei CFR Craiova, şi,  aşa cum spun reprezentanţii Asociaţiei victimelor mineriadelor, Dobre s-a aflat printre organizatorii garniturilor de tren ce au fost puse la dispoziţia minerilor pentru a ajunge la Bucureşti. Purul Vasile Blaga era, la acea vreme, un “biet” prefect FSN de Bihor, după care a ajuns un “amărât” de şef al vămilor din partea de nord-vest a ţării, “eşuând” ulterior ca senator şi ministru de Interne. Ei, bine, aceşti profitori ai tranziţiei şi aplaudaci ai minerilor se agaţă, acum, de ultimul fir de păr, crezând că, dacă şi-au dat, între timp, blana la întors, nu ne mai put nemeritatele lor cariere publice şi neruşinatele averi strânse în vremea capitalismului sălbatic de care-au profitat din plin.

Stimate tovarăşe Traian Băsescu, Director General al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor, numit în funcţie taman înainte de Revoluţie, află despre mine, cel care aveam 11 ani pe când matale te ascundeai sub pat alături de mult-iubita ta consoartă şi de prinţesele de cacao pe care presa supusă ţie ni le tot vâră pe nas, află, aşadar, că mă umflă un râs nervos când aflu că te trezişi tocmai tu, nomenclaturistul care s-a mărturisit apoi dizident pe motiv de bişniţă de la un port la altul, să ne ţii lecţii de anticomunism. Nu mai zic nimic despre cele de morală, că-mi amintesc, iar, că eşti unul din ticăloşii artizani ai rahatului de politică mizeră pe care-l înghiţim, noi, ăştia, fraierii, de când alde matale venirăţi în prim plan. Dar, fir-aţi voi ai ăluia căruia v-aţi închinat toată viaţa politică, chiar credeţi că suportăm la nesfârşit minciunile astea de la obraz?

Ajunse, par exemplu, pe puterile lui, Sorin Oprescu în turul doi la Capitala – stindard portocaliu, aşa, abandonat până şi de reformatorii lu’ PSD cum era, şi sărirăţi cu gura pe el. Că Iliescu, că mineriade, că stafiile trecutului… Care stafii, aburelu’ lu’ Golden Spritz? S-au spart oglinzile de la Cotroceni de cât v-aţi dat prin ele, matale şi Lenuţa, de nu se mai vede ridicolul?

Despre locale

“Victoria din primul tur a lui Ilie Bolojan în cursa pentru Primăria Oradiei este doar unul din semnalele ofensivei liberalilor, care îşi consolidează poziţia în întreaga ţară, cucerind, în premieră, teritorii până acum portocalii, precum Bihorul. Iar declinul PD-L în acest fief tradiţional al său este doar unul din indiciile că partidul prezidenţial a intrat pe o pantă descendentă.”

Cei - bănuiesc, puţini - care vor să citească până la capăt, să binevoiască aici. Restul nu contează.

Oprescu. Asaltul final

Telegrafic, despre primele rezultate de la locale:

PD-L e pe punctul de a pierde Bucureştii. Oprescu la Primăria Generală, PSD şi Piedone la sectoare sunt pe cale să scoată Capitala de sub controlul lui Băsescu şi-al oamenilor lui. Excelent discursul lui Oprescu după anunţarea rezultatelor sondajelor: agresiv şi abil, deopotrivă. Foarte inteligentă reacţia liderilor PSD şi a lui Crin Antonescu. Matematic, Oprescu, având sprijinul PSD şi PNL, va fi învingător. Şi, totuşi, ecuaţia are o necunoscută: Traian Băsescu. Greu de crezut că ex-piratul va privi impasibil cum se prăbuşeşte catargul principal al navei sale.

Surprinzătoare adjudecarea din primul tur, cu scoruri uriaşe, a primăriilor câtorva mari oraşe: Cluj-Napoca (Boc, 75%), Constanţa (Mazăre, 62%), Timişoara (Ciuhandu, 60%). La Sibiu, Klaus Johannis bate spre un ameţitor 90%, iar de la Târgu-Mureş vine vestea îmbucurătoare a victoriei românului Dorin Florea (54%), susţinut de coaliţia PSD-PDL-PRM. Dacă românii ar fi depăşit orgoliile ce-i dezbină, în Ardeal ar mai fi fost numeroase primării şi consilii judeţene care n-ar fi încăput pe mâna udemeriştilor.

Revenind la Oprescu: Doctorul a obţinut, de unul singur, mai multe voturi decât întregul PSD Bucureşti. Cineva, undeva, a greşit ceva. Va da socoteală?