Vantul autonomiei umfla panza secuiasca!

Dupa ce Marko Bela, presedintele unuia din cele doua partide ce guverneaza Romania, anunta ca UDMR va propune obligarea prin lege a copiilor romani din Transilvania sa invete maghiara, dupa ce presedintele Ungariei s-a preumblat prin inima Ardealului vreme de cinci zile, repetandu-si ostentativ pledoaria pentru autonomia maghiarilor din asa-numitul Tinut Secuiesc, iata ca pe frontispiciile primariilor din Gheorgheni si Miercurea Ciuc flutura in vant albastru legamant de autonomie. Carpa secuiasca orneaza si alte cladiri – teoretic inca – ale statului roman: primariile unor comune din zona, precum si sala de sedinte a Consiliului Judetean Harghita.

Pe 30 noiembrie urmeaza referendumul pentru autonomie. Alo, Bucuresti? Va dorim o campanie electorala placuta!

In sfarsit o campanie sincera…

E prima zi de campanie electorala. Tema cea mai dezbatuta, cu schimburi aprinse de replici: cine va desemna premierul si, implicit, va forma guvernul? Se ciocnesc doua mari curente de idei: “Dacă niciun partid nu obţine în alegeri 51% din voturi, opţiunea pentru desemnarea premierului îi va aparţine presedintelui tarii”, respectiv  ”Respectarea majorităţii parlamentare, în urma rezultatului alegerilor, este obligatorie”. Cei care-au acuzat lipsa de onestitate a politicienilor nu pot decat sa taca in fata unui asemenea debut de campanie ce debordeaza de sinceritate. La urma urmei, ce altceva il mai intereseaza pe alegator decat cine va forma guvernul? Restul sunt detalii, avem timp sa le discutam si peste patru ani, nu-i asa?…

Obama presedinte?

In sondaje, Barack Obama conduce cu 2 pana la 15 procente in fata lui John McCain. Are un avans in mai multe state-cheie pentru prezidentialele americane de marti. Modul in care a reactionat in campanie la provocarile nascute de criza financiara, optiunea republicanilor pentru Sarah Palin, sustinerea unui nume greu din fosta administratie Bush precum Colin Powell – iata cateva atuuri care i-au intarit pozitia in ultima vreme.

Si totusi, e pregatita America pentru revolutia pe care o presupune prezenta unui afro-american la Casa Alba?

Generatia de Aur isi leapada gloria la palat

Poti sa refuzi Steaua? Nu poti. Fie ea si Steaua lui Becali? Fie! Fascinatia mitului batut in cuie intr-o noapte de mai 1986, la Sevilla, a ramas vie. Indeajuns de vie incat sa puna zagaz prudentei.

Dupa Hagi, Lacatus si Adi Ilie, a venit randul lui Dorinel Munteanu sa treaca pragul Palatului de Aur. Un nou inceput pentru Steaua pastorita de Gigi. Al saptelea in doar ultimii patru ani. Cu toata tristetea, sa-i fie de bine Stelei: e un truism ca asa nu se face performanta, nu doar in fotbal, ci in nimic. Dar Generatia de Aur? Sta la coada la portile lui Becali?  La ce le-a folosit lui Hagi si Lacatus ca au antrenat Steaua?

E  prea amar gustul ca sa mai detaliez ce simt cand imi vad idolii copilariei tarati prin cacareze… Hai, cine urmeaza dupa Dorinel?

Cand un Boc face poc

Vremuri de campanie, vremuri de inspiratie. Emil Boc, de pilda, o tine dintr-o perla-n alta. Sambata se batea cu caramida-n piept: “Eu sunt Maradona din PD-L, cu burtica un pic cam mare”. Azi arata acuzator spre ministrul Muncii, singura femeie din Guvern: “Doamna aceasta am văzut că e foarte largă la gură”. Indiferent ce voia sa zica, important e ce-a iesit, mai ales ca se referea la o doamna.

Pe de alta parte, Domnu´ Boc, sa fiti iertat daca ziceti ceva din aceeasi gama despre subalternii dvs, consilierii locali ai PDL dintr-o comuna covasneana, care-au votat pentru o initiativa tenebroasa a extremistilor autonomisti din Secuime!

Am zarit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Marin Sorescu

Printre nori

Intre doua meciuri, cu Fanus Neagu

A fost o nebunie trista: 2-0 pentru Steaua dupa 11 minute, Lyon egaleaza in min. 33 – Romania-Franta e prea aproape si prea dureros ca sa nu bati in lemn -, la pauza, 3-2 pentru Steaua, dupa care francezii inscriu de 3 ori (!) in 23 de minute. Trebuia Lacatus sa-si dea demisia? Dupa parerea mea, nu. La fel cum cred ca Andone putea sa antreneze in continuare la CFR Cluj si nu ma indoiesc ca ar fi avut aceleasi foarte bune rezultate in Liga Campionilor cu echipa pe care a construit-o. Dar cine naiba poate, de fapt, sa antreneze Steaua mai bine decat Gigi Becali, patronul care n-are nevoie de un antrenor, ci de o papusa?! La cat bine a facut Stelei omul asta, pe atat de mult rau ii face in paranoia lui, actionand dupa principiul “eu te-am facut, eu te omor”.

Ehei, dar ce toamna frumoasa pentru fotbalul nostru s-a aratat totusi. Gratie Clujului! Dupa ce-a pus la punct pe Chelsea si AS Roma, sper ca CFR va face deseara o figura buna si la Bordeaux, ceea ce echivaleaza cu calificarea in primavara europeana. Forta CFR!

Si pentru ca e vremea fotbalului, un interviu savuros despre fotbalul de ieri si cel de azi cu Fanus Neagu. De la granita cu alta lume, vorba lui Fanus e la fel de sprintara, de sfichiuitoare si de plina de miezul cuvantului, pe care-l struneste si-l dezleaga de o viata, ca pe un bidiviu ce nu se pleaca decat inaintea despotului cu inima de copil. (Cand ma credeam si eu mai original, dau peste un interviu excelent cu criticul Mihai Ungheanu despre Fanus Neagu)

Emotie de toamna

Doi baieti extraordinari

Brando scrîşnea, călca rău şi angoasat, James Dean scîncea sfîşietor, între strigăte bruşte şi tulburi. Intre aceste două prototipuri care definesc nopţile junelui-prim american în criza postbelică, Newman aducea ipoteza de lucru şi farmecul jocului prelungit pînă la amiază, cu bună ştiinţă, din ring pînă în preerie, de pe cal la ruletă, de pe bicicletă pe tren, doar-doar va mai exista puţin şi amurgul va mai întîrzia. Pofta lui de viaţă era pe măsura chipului său frumos. Curajul său era integru ca lumina ochilor săi albaştri – un excelent articol al lui Radu Cosasu in Dilema Veche

Şi totuşi, Nicolae Covaci nu e un om fericit. Indivizi care-au realizat în viaţă de sute de ori mai puţin decât el s-au retras pentru a-şi savura traiul fără griji. La şaizeci şi unu de ani, acest etern hatman e la fel de tânăr, dar şi neliniştit, ca acum aproape o jumătate de veac, când s-a urcat pentru prima oară pe o scenă. Şi la fel de dornic de a-şi rosti mesajele. Nu e o exagerare să spui că Phoenix-ul e echivalentul românesc al unor trupe precum The Beatles sau The Rolling Stones. Vă puteţi, totuşi, imagina că în România nu se găsesc distribuitori pentru creaţiile legendei Phoenix? Vi-i puteţi imagina pe Paul McCartney sau pe Mick Jagger stând la tocmeală cu rechinii industriei muzicale pentru a-şi găsi loc în rafturile magazinelor?” - Evenimentul Zilei

Maghiarizam, maghiarizam?

Pentru ca m-am enervat a doua oara pe ziua de azi din cauza acestei declaratii, tin sa v-o impartasesc si voua:

Marko Bela: “În acest moment, şi introducerea limbii maghiare ca opţional ar fi un pas important. Dar eu, totuşi, în perspectivă, mă gândesc la obligativitate. Şi această obligativitate ar fi un avantaj pentru copii”. Este vorba despre zonele cu populatie maghiara numeroasa din Transilvania. Ca sa nu-si faca nimeni iluzii ca e o gluma, liderul UDMR a precizat ca UDMR va propune un proiect de lege in acest sens: “Am făcut această propunere, am ridicat problema şi fiţi liniştiţi, că noi suntem consecvenţi. Când vom vedea că momentul este potrivit, atunci vom veni şi cu acest proiect”.

Daca era vorba de un partid romanesc, ziceam ca-i exagerare de campanie electorala. Cum e vorba de UDMR, avem toate sansele ca negocierile pentru viitorul guvern sa inceapa cu un zambet de sarpe: “maghiarizam, maghiarizam”?

Dor de Cluj

Ascultã cum cântã întâiele brume,
dezmãt de culori e-n copacii ursuzi.
Acum te poti pierde pe strãzi fãrã nume,
e toamnã nebun de frumoasã la Cluj.

Acum bate-n turnuri o orã regalã,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de galã
începe sã cânte «sumus dum juvenes!».

O stea poti purta noaptea asta pe umãr
poti iubi, poti vorbi cu prietenii duşi,
poti uita anii care se-adunã la numãr;
e toamnã nebun de frumoasã la Cluj!

Horia Badescu

Risipei se deda florarul

Cum sa nu se nasca o minune de cantec cand Tudor Gheorghe il canta pe Lucian Blaga?

Artizanul independentei Kosovo – Nobel pentru Pace

Fostul presedinte finlandez, Martti Ahtisaari, emisarul ONU pentru Kosovo si autorul planului ce prevedea independenta provinciei sarbe ca solutie pentru criza din zona, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

A fost o ironie la adresa dreptului international ca tocmai reprezentantul ONU a sustinut un proiect ce incalca prevederile Cartei ONU si ale Actului Final al OSCE de la Helsinki din 1975. Acum, se atinge o culme a cinismului, acordandu-se Nobelul artizanului unei variante care nu numai ca nu asigura decat o liniste fragila  in Balcani, dar care mai si constituie un precedent pentru dezghetarea conflictelor secesioniste din intreaga lume. Dupa Osetia de Sud si Abhazia, ar putea urma Transnistria si Crimeea, ca sa nu mai vorbim de excitatia radicalilor secui, in panzele murdare ale carora planul Ahtisaari pentru Kosovo a suflat vant proaspat.

Dimitrie Cantemir avea o vorba in “Istoria ieroglifica”: “Unui lucru fara cale cale dand, multe fara cale a urma pot”. Cum sa nu binemerite Nobelul tocmai promotorul unei solutii ce a deschis cutia Pandorei?

Vargas Llosa – Nobelul vesnic refuzat

Jean-Marie Gustave Le Clézio e laureatul Premiului Nobel pentru literatura din acest an. O optiune… decenta. Fata de altele, de mai anii trecuti, ce-au aruncat usor in derizoriu premiul. Ma intreb ce-ar trebui sa mai scrie Mario Vargas Llosa ca sa-si aminteasca venerabilii decidenti suedezi ca exista si ca e cel mai bun scriitor in viata…