Ce va fi după alegeri?

Hai să ne dăm cu presupusul: cine câștigă, cine pierde, cine rămâne in afara parlamentului, cine îi va propune președintelui o majoritate parlamentară, pe cine va desemna Traian Băsescu prim-ministru?

Pe scurt – ce urmează de la 1 Decembrie încolo? Va fi sărbătoarea unirii, în sensul actual al sintagmei, sau, după o toamnă buimacă, prima zi din… iarna vrajbei noastre?

Celelalte Cuvinte. Ion Cristoiu-60. CTP versus Liiceanu

”Jurnalul National” – Editia de colectie: trupa rock oradeana ”Celelalte Cuvinte”. Nu ratati editorialul lui Marius Tuca despre Calin Pop&comp. Cuvintele sunt de prisos. Sa va mai spun ca aceasta editie a…  Cuvintelor vine dupa Vali Sterian, Doina si Ion Aldea Teodorovici, Tudor Gheorghe sau Phoenix? Sper ca nu e cazul… Doar o amintire: acum cativa ani, pe cand eram ziarist in Oradea, am povestit cu Calin Pop pentru un interviu. Cateva ore, cat a durat discutia cu muzica lor in fundal, nu m-am gandit, de fapt, decat la un singur lucru: de ce naiba stam in miezul zilei cu jaluzelele trase si becul aprins? In final, l-am intrebat. ”Nu suport lumina, nu ma inspira”, a venit raspunsul. Si ar mai fi multe altele de povestit despre Calin Pop, cu adevarat un personaj…

Uite, de asta-mi place mie Cristoiu:

1. Are sclipiri: In ”Topul prostiilor fara anestezie” scrie:  ”Confesiunile publice ale lui Gabriel Li­iceanu despre cum se dă el dimineaţa, în baie, cu o cremă de corp. Ce importanţă are pentru cititor ce face în baie un intelectual? Cu adevărat important pentru cititor ar fi să afle cum scrie Gabriel Liiceanu.”

2. La 60 de ani – La Multi Ani! – ocazie cu care Marius Tuca il intervieveaza intr-o serie de dialoguri care arata ca ziarul bate televiziunea – declară: ”înainte, şi după Revoluţie, am trăit cu iluzia că voi ajunge un mare scriitor, că voi scrie odată cartea vieţii mele, ceea ce nu s-a întâmplat”. Spre deosebire de altii care se vand sau ne sunt vanduti drept laureati de Nobel, printre noi, pacatosii, care nu-i intelegem…

Imi place sinceritatea lui Cristoiu: “A fost o obsesie a notorietăţii, a notorietăţii pe care ţi-o dă scrisul, iar după asta a venit, pe mă­sură ce am consumat diferite etape, o permanentă auto­nemul­ţumire.”; “Am ajuns şi la televi­ziune şi sunt la fel de posomorât ca pe vremea când mă duceam cu vaca.”; “Oricum, dacă eram acum un beţiv şi un cartofor, tot făceam 60 de ani. Oricum îi împlineam, deci n-am nici o contribuţie.”; “Chiar sunt poet ca fire. Prost de poet, în sensul ăsta.”; “Eu pot fi cumpărat cu o vorbă bună. Din punctul ăsta de vedere, e o mare slăbiciune.”; “Eram puţin trist, aşa, înainte să împlinesc 60 de ani, dar m-a liniştit puţin fostul prim-ministru Adrian Năstase, care m-a sunat de dimineaţă, că PSD-iştii sunt buni la d’astea, şi mi-a zis: “Domnule Cristoiu, şi eu sunt neliniştit că voi împlini 60 de ani, dar când mă gândesc că Ion Iliescu avea, în decembrie 1989, 60 de ani şi a mai condus ţara şi a făcut politică încă 20 de ani, sunt optimist”… Uneori, mă gândesc şi eu că dacă Iliescu, la 60 de ani, s-ar fi considerat “terminat”… De fapt, destinul lui mare a început la 60 de ani. Poate că şi pe noi ne aş­teap­tă un asemenea dar”.

Apropo de confesiunile lui Liiceanu, care vorbeste in noua sa carte, despre „alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“. Cristian Tudor Popescu, in cea mai recenta editie din “Cap si Pajura”: ”Nu mai pot sa traiesc in conformism si-n lasitate. Trebuie sa va marturisesc ca port chiloti turcesti… Trebuie sa rup tacerea, nu mai pot sa traiesc in minciuna. E bine ca publicul sa cunoasca… Nu sunt intelectual pentru ca eu nu cu creme pe organism, nu cu alifie pe fata… Imi dau cu pudra de talc pe bataturi… Domnul Liiceanu mi-a dat o lectie de curaj… M-am eliberat si poate am si eu sansa sa devin un intelectual”. De ce Liiceanu nu mai vorbeste cu CTP dupa episodul ”BMW contra Dacia” (”Deci ai vrut sa mi-o tragi”, zice CTP ca i-a spus Liiceanu), despre femeile care sunt cele mai devastatoare critice ale unui text, cautand subintelesuri unde autorul n-a vrut sa spuna altceva, in aceasta emisiune savuroasa…

Solidar cu Sibilla

Pentru ca e un om deosebit, pe care ma bucur ca am reusit recent sa-l cunosc,

Pentru ca e o luptatoare ce demasca abuzurile din unele institutii din Caras-Severin,

Pentru ca impotriva ei se comit abuzuri si este hartuita prin tribunale fiindca a indraznit sa vorbeasca,

Pentru ca in multe institutii publice din Romania inca se cred atoatestapanitori oligofrenii imbuibati care intoxica pana si aerul cu simpla lor prezenta,

Pentru ca nici un om nu trebuie sa sufere pentru opiniile sale,

Pentru ca bloggerii au datoria sa fie uniti atunci cand unuia dintre ei incearca sa i se puna pumnul pe tastatura,

Sunt solidar cu Sibilla, primul blogger din Romania sanctionat pentru blogul sau!

Nu mor caii cand vor cainii!

Emilian Onciu – Scarile

Asa-s scarile spre stele,/ Nu se-aseamana intre ele…

Despre moarte, nimic de zis… de vreme ce nu exista… cat mai ramane un gand…

Maneaua portocalie

Aveam politicieni portocalii. Aveam intelectuali portocalii. Aveam talibani portocalii. Si pentru ca toti acestia aveau nevoie de un ritm in care sa se miste, Copilul de Aur, Rudy si Bogdan Artistu au dat tonul: ”Ei cu ei, noi cu voi!”. Artistii poporului presteaza cu sigla PD-L in fundal, titlul manelei preia sloganul de campanie al partidului, iar textul e plin de atacuri la adresa adversarilor sai politici. De la PD-L, fara numar:

Trei bihoreni la masa cu Obama

PS Sofronie, episcopul ortodox al Oradiei, Radu Tarle, presedintele Consiliului Judetean Bihor, si deputatul liberal Cornel Popa vor participa la micul dejun cu rugaciune organizat, conform unei traditii de 55 de ani, la Washington, in februarie. La care, in 5 februarie 2009, va lua parte si noul presedinte american Barack Obama, la doua saptamani dupa ce va depune juramantul in 20 ianuarie. In total, vor fi prezenti sase romani, numele celorlalti trei nefiind decise inca. Ce inseamna un lobby eficient, ce inseamna sa fii bihorean:)…

O blasfemie electorala

“Tatal nostru care esti in PD-L/ Sfinteasca-se candidatura ta/ Vie deputatia ta/ Faca-se voia noastra/Precum in politicianism sa nu fie/Si sa nu faci pe pamant. /Painea noastra cea de toate zilele/ Da-ne-o noua astazi/Caci iti vom ierta si noi pacatele tale/Precum ne vei rasplati si tu pe noi”.

Nu-i o gluma. Cu aceasta blasfemie se arata, in fata alegatorilor, in Postul Craciunului, candidatul… crestin-democrat al PD-L pentru deputatie, la Targu-Mures, Nicu Mihoc. Care povesteste despre fiicele sale: ”Le-am zis sa scrie un material despre mine… si Madalina a zis ce sa scriu, ca esti cel mai bun tata. Si a gasit ceva care sa ne distreze”. Ce ne-am mai raaas!!! ”Precum ne vei rasplati si tu pe noi!”:))

De retinut ca omul e cu adevarat credincios: in aceeasi publicatie electorala marturiseste ca a vrut sa-si faca un avion, ca sa mearga sa-l vada pe Dumnezeu. Cat de mare e gradina Ta, Doamne?…

Dati cu afisele-n prostime!

Va povesteam ca m-a enervat articolul unuia din tucalarii portocalii de la Cotidianul, care ii facea, pe sleau, prosti pe batranii tarani. Iata ca, la cateva zile distanta, un consilier prezidential le atrage atentia pedelistilor. In calitate de sociolog le atrage atentia, fireste. Daca seful statului poate, dupa cele 8 ore regulamentare petrecute la Cotroceni, sa faca olecuta de campanie pentru neputinciosii lui de suflet, onorabilul domn Lazaroiu de ce n-ar putea sa-i mai traga de maneca? Sa treaca si ei odata clasa…

”Sunt sate unde nu vă vedeţi. Să zicem că aveţi în comunele astea 6 sau 7 la sută. Numai lipind afişele, prin efectul vizual, mai puteţi câştiga 5 sau 6 puncte. Acolo unde sunt simpatizanţi, oamenii capătă încredere văzând afişele” – le-a explicat consilierul prezidential. Cam cate sa fie? „Măcar 100 – 200 de afişe”. Pe garduri. Cat sa capete incredere boborul de la sate. Cu siguranta, aceeasi strategie de campanie vizeaza, cu adaptarea de rigoare, si alte… segmente de populatie. Ca asta suntem pentru ei: niste segmente, asa, cat sa iasa de o populatie per total.

De ce ne luati, ma, de prosti?

PS: Excelent, CTP!

O lumina sa ai, o lumina sa fii, Emilian Onciu…

Aflu de la Crina ca glasul cald si grav al lui Emilian Onciu se aude, nedrept de devreme, dintre ingeri. A fost unul dintre folkistii de valoare ce s-au afirmat in Cenaclul Flacara, apoi Totusi iubirea, condus de poetul Adrian Paunescu. Emotionant scriu despre el prietenii sai din cenaclu pe blogul lui Andrei Paunescu. Dumnezeu sa-l odihneasca! Alte cuvinte sunt de prisos. In fata absurdului mortii, ramane, totusi, muzica… O lumina sa ai, o lumina sa fii, Emilian Onciu…

Emilian Onciu – O lumina sa ai 

Emilian Onciu – O singura Putna

EMILIAN ONCIU-SA NE IUBIM PE TARMUL MARII

IN MEMORIAM Emilian Onciu – ”Cu noi e Dumnezeu”

Cu tine in gand

Lynn Anderson – Rose Garden

Sunt un prost!

Comparatia dintre Basescu si Obama ma lasa rece. E loc pentru toti sub soarele inselator al unei toamne haotice. Nici faptul ca Basescu poate fi considerat antemergatorul lui Barack Obama nu ma misca: ”Dacă semnalul de alarmă tras de popularitatea lui Băsescu nu a fost suficient, victoria lui Obama ar fi trebuit să spargă până şi timpanele surzilor”. Fiecare isi pleaca urechea la ce sirena pofteste. Trec senin si peste comparatia – cinica, avand in vedere fie si numai modul in care unii se desfasoara in campanie, ca sa nu mai vorbim de cei patru ani electorali trecuti in CV-urile portocalii - dintre electoratul din Romania si cel din Statele Unite: ”Electoratul din România nu e diferit de cel din SUA – suferă de neîncredere cronică în sistem şi se agaţă de oricine care-i oferă măcar speranţa unui alt fel de a face politică: cinstit, fără a mângâia paternalist piticii electoratului cu promisiuni găunoase, sarmale şi andrele”. Libertatea de exprimare presupune si libertatea de a folosi luminile si umbrele dupa plac, dupa interes.

Dar cu batranii ce-ai avut? ”Electoratul republican din acest an coincide ca profil cu cel al PSD: peste 65 de ani, trăitor în mediu rural şi fără studii superioare. Proştii, simplu spus.” O fi… figura de stil? Detalierea anuleaza orice speranta: ”Proştii care încă mai cred că tot ce zboară se şi mănâncă, ce înghit pe nemestecate aberaţii de genul „vin moşierii care-s homosexuali negri şi ne fură puştile“. Proştii pentru care a te bate cu Biblia-n piept echivalează cu a trăi la înălţimea principiilor ei. Proştii pentru care lumea se-mparte în alb şi negru, iar nuanţele nu-şi mai găsesc locul”.

Asa gandesc batranii din satele romanesti? In lumea lor cuminte si resemnata, in care intelepciunea opreste orice iluzie si da cumpana dreapta a vietii, la lumina firava a ultimelor tresariri de credinta curata? Ei sunt talibanii vremii, ei impart lumea in transee, ei isi fac cruci de parada, ei au ambitii pentru care calca totul in picioare?

Dar ei mai conteaza? Iata ca da, batranii nostri sunt buni de tinte intr-o confruntare marunta si ticaloasa, careia, in sfiosenia lor, nu-i mai sunt nici macar spectatori.

Iar eu ma bucur ca sunt un prost pentru care raiul e in casa si in gradina bunicilor.

Republica Traiana sau Lovitura de Stat?

Sa fim seriosi: uninominalele astea nu prea aveau cine stie ce miza. Am simtit-o aproape toti inca de cand am aflat candidatii. Am tacut din respect pentru uninominalul fetisizat. Sau varat pe gat, cum vreti sa-i ziceti. De fapt, nimic nu aducea a nou.

Pana ieri. Cand alegerile parlamentare au capatat ceea ce le lipsea: miza. A fost, mai intai, interviul dat de consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu: presedintele desemneaza premier pe cine vrea; ”persoana care va fi desemnată să nu fie un om controlat de oligarhi” (chit ca ar obtine, sa zicem, majoritatea parlamentara partidul banuitului de colaborationism?); ”ar trebui să ne concentrăm mai puţin pe discuţia cine câştigă, cine pierde, cine iese pe primul, cine iese pe al doilea loc” (de ce mai facem alegeri atunci?); daca presedintele nu promulga legea de majorare a salariilor profesorilor, PD-L pierdea cateva procente; ”Polarizarea s-a disipat uşor după referendum. Am constatat că oamenii trebuie doar ajutaţi să-şi amintească nişte lucruri, începând cu suspendarea preşedintelui” (deci asta e misiunea unui sef de stat, sa divizeze o tara? Unde esti, Obama?).

A urmat show-ul prezidential de la B1: de doua luni au loc intalniri, se pune la cale scenariul unei noi suspendari, pe scurt – Hrebenciuc, Tariceanu, Voiculescu si Geoana vor sa dea ”o lovitura de stat”, dar ”nu se mai poate”, el, Basescu, nu va mai pleca de la Cotroceni, ci se va adresa Curtii Constitutionale, mai mult, va desemna premier o persoana de incredere, care nu va fi Geoana sau Tariceanu, in care a spus raspicat ca nu are incredere, ci, poate, Stolojan, “dar asta nu înseamnă că Stolojan e singura soluţie”, dupa care a avertizat, pe urmele batatorite de S. Lazaroiu deja, ca parlamentul poate fi dizolvat de presedinte daca nu valideaza de doua ori la rand guvernul, deci fuga-fuguta inapoi la urne, pentru anticipate, daca nu sunteti cuminti.

In acelasi timp, aflam ca a fost finalizat proiectul de modificare a Constitutiei, elaborat de Comisia prezidenţială de analiză a regimului politic şi constituţional din România, proiect prin care seful statului primeste puteri sporite in raport cu legislativul si executivul.

Asadar, in sfarsit, avem pentru ce sa mergem la vot: sa sustinem Republica Traiana sau ”dictatura prezidentiala postelectorala”, cum inspirat o numeste Adrian Nastase pe blog, ori sa-i sprijinim pe complotistii care vor sa dea lovitura de stat? Mie mi-au placut intotdeauna pucistii.

´Nominalu´ ne-a adus/ Tara cu fundul in sus!

Campania electorala – episodul2. Inceputa in forta cu aprinsa dezbatere pe tema fundamentala pentru binele poporului – eu formez guvernul, ba eu! – campania da in clocot. Pumni intre peneghisti si liberali, cinci dusi la spital, Zmarandescu e cu noi, vivat Peneghe, Orban nu se rabda pe margini, vivat Penele. Apoi, sustinatorii a doua doamne s-au incontrat si ei, neincapand unii de altii, in meciul Elena Udrea contra Luminita Anghel – runda 1 pentru colegiul 25. Avand in vedere miza, asteptam cu interes runda 2: mopul versus microfonul. In final, oricum, andrelele vor face diferenta, parerea mea. Nu e ca intre barbati, care au trecut la argumente serioase: autocarul de campanie al PSD a fost atacat cu o arma de foc, in fapt de seara, la Otopeni, poc-poc de opt ori, parbrizul tandari. In schimb, la Jibou e mai inocenta treaba: pe balcoanele din centru au inflorit cearceafuri galben-liberale, pe care troneaza sloganuri de duh: “Toti de la etajul 4 ne sustinem deputatu“, “Noi de la etajul 3 vom vota asa cum vrei si cum vrem si noi in sat, Rus Dumitru, deputat” sau “Si noi, la etajul 2, vom vota la fel ca voi“… Se cauta inca rima pentru etajul 1. E clar, se ascute lupta de idei! Vorba unui cantec popular pe cale de-a se naste: ´Nominalu´ ne-a adus/ Tara cu fundul in sus!

Prin contrast, mi-e draga imaginea asta, vorbind despre un timp ce sta sa treaca, al decentei, inteligentei si intelepciunii…

Un ungur la Cotroceni? Igen, dar!

Alegerea lui Obama a aprins imaginatia multora. Arhiepiscopul de Atlanta evoca posibilitatea inscaunarii unui prelat de culoare la Vatican, dupa ce Biserica Catolica si-a dovedit deschiderea cu prilejul alegerii ultimilor doi pontifi, primii neitalieni ce-au intrerupt o traditie de patru secole si jumatate. Nici n-a fost lansat bine cel mai recent film din trasa de par serie James Bond ca Daniel Craig ne anunta ca a venit vremea unui Agent 007 negru. In Antigua si Barbuda, valul de entuziasm produs de victoria lui Obama a dus deja la rebotezarea celui mai inalt varf muntos, care a primit numele candidatului democrat.

Ce le trece unora, in acest context, prin cap in partea noastra de lume? Ca, la o adica, Romania de ce n-ar avea un presedinte ungur? Sau rom? Dar mai ales ungur. Un cotidian maghiar a si facut un sondaj printre politicienii romani: cam pe cand un ungur la Cotroceni? Ziarul porneste de la o declaratie… istorica a lui Gyorgy Frunda, care prevestea, acum cativa ani, ca Romania va avea un presedinte maghiar cand va ajunge un afro-american la Casa Alba.

In locul intrebarii firesti – exista vreun politician de nationalitate maghiara care sa intruchipeze aspiratiile romanilor intr-o asemenea masura incat sa merite sa devina presedintele Romaniei? – se insinueaza iarasi, perfid, un capat de acuzare. Vinovati deja ca nu invatam ungureste, ca nu slobozim grofii-n autonomie, ca, la urma urmei, ne incapatanam sa existam prin Ardeal, iata ca ne pomenim cu inca o vina: nu tinem pasul cu lumea, nu ne incolonam cuminti indaratul minoritarului-sef sa-l petrecem cu alai vesel la Cotroceni.

Barack Obama n-a fost votat nici pentru culoarea pielii, nici pentru ca tatal sau a fost musulman, nici pentru ca e tanar, nici pentru ca a studiat la Harvard, nici pentru ca a lucrat ca asistent social in ghetourile din Chicago sau pentru ca e democrat. A fost ales presedinte pentru ca este american in toata puterea cuvantului si pentru ca a reaprins visul american in mintile concetatenilor sai, transmitandu-le mesajul de care aveau nevoie intr-un moment de impas al tarii lor: da, noi putem!

Cum sa emiti pretentia de a conduce Romania, cand reprezinti, de pilda, un partid care se bate pentru separatism etnic, pentru izolare de populatia majoritara, pentru a intoarce ceasul istoriei intr-un trecut dureros si conflictual?

N-am auzit, in schimb, nici o voce care sa propuna un neamt la Cotroceni. Elocvent lucru…