Criza si pistolul

Jaf armat, azi, la o filiala a unei banci clujene. Zilele trecute, un taximetrist a fost impuscat mortal la Oradea. Inainte vreme, jaf armat, cu victime, la o casa de schimb valutar la Brasov. Nu e o specialitate romaneasca: ieri, jaf armat la o banca ce-si are sediul in Parlamentul European. Jaful armat devine un fapt cotidian. O fi de vina criza?

Pax Corleone

 

 

 

 

 

 

 

Filmul preferat al lui Obama este “Nasul” – povestea clanului mafiot Corleone, considerat cel mai bun film al tuturor timpurilor, cu Marlon Brando, Al Pacino si Robert de Niro in rolurile principale. A invatat noul presedinte american ceva din saga luptei pentru suprematie a familiei Corleone?

Doi analisti americani ii recomanda lui Barack Obama, intr-un articol intitulat “Pax Corleone”, sa aplice metoda folosita de Michael Corleone pentru a-si mentine familia in varful piramidei, in conditiile trecerii de la epoca hegemoniei tatalui sau, Don Vito, la aceea a distributiei multipolare a puterii, o data cu afirmarea familiilor Tataglia si Barzani. Aceeasi reteta ar trebui folosita, spun cei doi analisti, de Obama in contextul amenintarii suprematiei americane de catre puterile emergente – asa-numitul grup BRIC (Brazilia, Rusia, India si China). Considerand ca situatia cu care s-a confruntat familia Corleone anticipa cadrul geopolitic in schimbare de acum, expertii sunt de parere ca Obama ar trebui sa inteleaga ca lumea se afla in miezul unor transformari profunde, care cer noi instrumente pentru mentinerea suprematiei SUA pe fondul dispersiei puterii o data cu intrarea in competitie a mai multor forte.

John Hulsman: “Michael reuşeşte, în primul rând, pentru că ştie că lumea s-a schimbat. Sună simplu, dar este incredibil de complicat. Michael este singurul care înţelege că hegemonia tradiţională a familiei Corleone a luat sfârşit. Eşecul tragic ultim al fraţilor săi – Sonny şi Tom – constă în faptul că, pentru ei, este mult mai confortabil din punct de vedere psihologic să trăiască în trecut. Amândoi văd lumea în acelaşi fel, o interpretează într-o cheie unipolară, continuând să creadă că dispun de un portofoliu intact de pârghii asupra rivalilor. Dimpotrivă, pentru Michael, primul imperativ presupune să accepte lumea aşa cum este; al doilea imperativ presupune să dezvolte politici care să reflecte datele obiective ale realităţii.

Avem nevoie de oameni care să recunoască faptul că trăim într-o nouă eră, care sunt capabili de o diplomaţie creativă şi care îi pot convinge pe potenţialii rivali să graviteze înspre ei, iar nu să formeze alianţe de contrabalansare. America are nevoie de oameni precum Michael, care au capacitatea de a înţelege particularitatea contextelor geopolitice ale potenţialilor rivali. Este tocmai ceea ce au uitat neoconservatorii şI Administraţia Bush: potenţialul capitalului de atracţie a rivalilor, prin cooptarea lor în sistem şi acordarea unor beneficii semnificative. În acelaşi timp, Michael este dispus să îi lovească decisiv şi letal pe competitorii pe care nu reuşeşte să îi coopteze în sistemul Pax Corleone. Însă el vizează indivizi, şi nu familiile în întregul lor. Nu urmăreşte o anihilare a familiilor rivale, nu este o politică de tip regime change, ci sunt vizaţi exclusiv acei lideri ostili acomodării şi compromisului.”