Criza în anul super-electoral

Sub tăvălugul crizei, au căzut în acest an guvernele din Islanda, Letonia şi Ungaria şi tot problemele economice au fost printre cauzele principale ale răsturnarii guvernului Topolanek prin moţiune de cenzură, exact în perioada în care Cehia deţine preşedinţia semestrială a UE.

De altfel, impactul crizei în planul politic european se va resimţi cu siguranţă şi la votul de la alegerile europarlamentare din iunie. Scrutinurile organizate din 1979 încoace arată că alegerile pentru Parlamentul European, în afara unui absenteism tot mai accentuat, au alte două trăsături comune: preocuparea pentru temele politice interne şi sancţionarea partidelor aflate la guvernare. Iar contextul actual arată foarte prielnic consolidării acestor tendinţe.
În afara posibilelor modificări în ierarhiile de forţe în plan naţional şi european, vom avea parte, în acest an, cel mai probabil în octombrie, şi de un nou referendum irlandez pe tema Tratatului de la Lisabona, actul constituţional care reformează instituţiile europene neputând intra până acum în vigoare din cauza opoziţiei Irlandei. Sub presiunea crizei, însă, irlandezii par să renunţe la euroscepticism, în condiţiile în care, dintre ţările din Zona Euro, cea mai grav lovită este Irlanda, cu o scădere economică de 9% de la începutul anului – dublă faţă de media europeană.
Alegerile europarlamentare vor avea loc între 4 si 7 iunie, fiecare din cele 27 de state membre ale UE stabilindu-şi data votării în acest interval. Scrutinul însoţeşte, în multe ţări europene, scrutinuri cu o puternică semnificaţie internă, la care e de aşteptat ca partidele la putere să primească un vot de blam. Belgienii, de exemplu, îşi vor desemna, în 7 iunie, reprezentanţii nu doar în Parlamentul European, ci şi în consiliile regionale. În Bulgaria, europarlamentarele deschid campania pentru Parlamentul naţional, ai cărui membri vor fi desemnaţi la 5 iulie. Şi cehii îşi vor alege deputaţii în octombrie, în vreme ce islandezii au avut deja alegeri anticipate. În Germania, 2009 a fost numit an super-electoral, deoarece pe lângă alegerile la nivelul unor landuri, la 23 mai vor avea loc alegeri prezidenţiale, iar la 27 septembrie cele pentru Bundestag – parlamentul federal. Tot în septembrie vor fi alese şi Parlamentele norvegian şi portughez. Irlanda va organiza, la 5 iunie, atât alegeri locale, cât şi pentru Parlamentul European. Italienii vor fi chemaţi, în iunie, la urne, pentru alegerile europarlamentare, municipale şi regionale, care vor fi organizate simultan în zilele de 6 şi 7 iunie, şi, ulterior, în cadrul unui referendum pentru modificarea legii electorale, iniţiat de Partidul Democratic, de stânga, aflat în opoziţie, care doreşte instaurarea unui regim bipartid într-o ţară renumită pentru instabilitatea sa guvernamentală. Lituanienii şi-au ales, zilele trecute, şeful statului în persoana comisarului european pentru Buget şi Finanţe. Şi luxemburghezii vor fi printre europenii care îşi vor desemna deodată europarlamentarii şi membrii Parlamentului naţional. Românii vor fi chemaţi la urne pentru alegerea şefului statului cel mai târziu la sfârşitul lunii noiembrie, data prezidenţialelor trebuind anunţată cu cel puţin 45 de zile înainte de vot. Şi ucrainenii îşi vor alege preşedintele la sfârşitul acestui an, în timp ce macedonenii şi slovacii şi-au decis deja şefii de stat în primele luni din 2009.

Aşadar, este un an electoral de la un capăt la altul al Europei. După cum efectele crizei închid fabrici şi magazine, lasă pe drumuri milioane de europeni şi scot oamenii în stradă, în proteste tot mai violente, la fel impactul recesiunii va cântări greu la punerea ştampilei pe buletinul de vot. Aşa cum arată deocamdată sondajele, cele mai avantajate se pare că vor fi formaţiunile radicale.