Carte postala II – Romulus Vulpescu – Tudor Gheorghe

In fiecare zi – Romulus Vulpescu – Tudor Gheorghe

“Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi.” - Fănuş Neagu

Adrian Păunescu – Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-ați auzit și mi-ați răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Și-am fost ridicol stăruind
Și-am încercat să vă mai spun
Și voi m-ați învinovățit
Și m-ați considerat nebun.

Și eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niște pasageri,
Și voi ați construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Și-acum de ce vă bucurați
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-ați condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuțit?

O locuință v-am cerut,
S-o dăm artiștilor pribegi,
Și jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Și v-ați putea și voi mândri
Că dați o casă celor morți,
Deși ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns și ipocrit,
Artiștii au ajuns pământ,
E gata casa vieții lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Fulg orfan, se ridica la cer,
sa-l intrebe pe Dumnezeu.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Bob langa bob,
pana inunda pamantul

cu strigat din toti rarunchii
de dragoste de viata,
asa cum numai inima sarbului
o poate muri
in fiecare clipa.

Drum bun, Mile Carpenisan!

Astazi, s-a nascut Hristos,
Mesia, chip luminos,
Laudati si cantati,
Si va bucurati!

Intr-o vreme, cand imi dadeam constant cu parerea despre ma mir si eu acum ce, mi se reprosa ca prea m-am specializat in necrologuri. Intre timp, s-a facut moda in toata regula pomenirea raposatilor: o actrita, un cantaret, un ganditor, o doamna critic de teatru, un scriitor si critic literar, martira Neda si alti vreo 20 de morti in Iran, vreo 400 pasageri Airbus prapaditi in oceanele Atlantic si Indian in decurs de o luna… Fie-le tarana sau apa usoara tuturor!

Nu stiu de ce nu m-au scos din tacere nici mult-exploatata mediatic sinucidere a lui Michael Jackson (cand bei un cocktail de 7 calmante si antidepresive se cheama ca te sinucizi), nici caderile de avioane, oricat de tare m-ar chinui acrofobia. M-am trezit, insa, privind cu un zambet blajin vestea mortii lui Karl Malden. Da, moartea lui Karl Malden mi-a adus aminte ca viata e al naibii de frumoasa, oricat ar fi de chinuita in zbaterea de zi cu zi.

O explicatie pentru gandul asta e, fireste, faptul ca Malden a trait 97 de ani. Il credeam de mult plecat la taclale cu Marlon Brando si Steve McQueen. Dar plecat-plecat, cu certificat in regula si domiciliu stabil in Hollywood-ul din ceruri, nu doar ratacit pe-o poteca proprie, cum tot mai mult apucase, de ani buni incoace, Michael Jackson.

Dar hai sa va povestesc despre Karl Malden. La nastere, in 1912 (phiii!!), il chema Mladen Sekulovic – mama ceha, tata sarb. In 1951, a primit Oscarul pentru cel mai bun actor in rol secundar, cel din “Un tramvai numit dorinta”, cu Marlon Brando si Vivien Leigh. Elia Kazan l-a distribuit si in urmatorul sau film, tot cu Brando in rolul principal, “Pe chei” (1954), (pentru care Malden a fost nominalizat iar la Oscar), apoi in “BabyDoll”, 1956. Alaturi de Marlon Brando a jucat si in westernul “One-Eyed Jack” (1961). Alte trei roluri mari: in “Prizonierul din Alcatraz” (1962), alaturi de Burt Lancaster, in “Cincinnati Kid” (1965), cu Steve McQueen, si in  ”Patton” (1970). La noi, cred ca e mai degraba cunoscut pentru rolul sau din popularul serial politist “Strazile din San Francisco”, realizat in anii ´70 si difuzat in Romania la inceputul anilor ´90 (ce decalaj!), serial in care a jucat impreuna cu Michael Douglas, care l-a recunoscut drept mentorul sau. In fine, intre ´89 si ´92, Karl Malden a fost presedintele Academiei Americane de Film.

Cam asta fu pomelnicul unuia din ultimii “Mari” ai ecranului, fie-i tarana usoara! Poftiti de priviti din vremea cand cinematograful era o arta, nu un joc de artificii:

De altfel, impactul crizei în planul politic european se va resimţi cu siguranţă şi la votul de la alegerile europarlamentare din iunie. Scrutinurile organizate din 1979 încoace arată că alegerile pentru Parlamentul European, în afara unui absenteism tot mai accentuat, au alte două trăsături comune: preocuparea pentru temele politice interne şi sancţionarea partidelor aflate la guvernare. Iar contextul actual arată foarte prielnic consolidării acestor tendinţe.
În afara posibilelor modificări în ierarhiile de forţe în plan naţional şi european, vom avea parte, în acest an, cel mai probabil în octombrie, şi de un nou referendum irlandez pe tema Tratatului de la Lisabona, actul constituţional care reformează instituţiile europene neputând intra până acum în vigoare din cauza opoziţiei Irlandei. Sub presiunea crizei, însă, irlandezii par să renunţe la euroscepticism, în condiţiile în care, dintre ţările din Zona Euro, cea mai grav lovită este Irlanda, cu o scădere economică de 9% de la începutul anului – dublă faţă de media europeană.
Alegerile europarlamentare vor avea loc între 4 si 7 iunie, fiecare din cele 27 de state membre ale UE stabilindu-şi data votării în acest interval. Scrutinul însoţeşte, în multe ţări europene, scrutinuri cu o puternică semnificaţie internă, la care e de aşteptat ca partidele la putere să primească un vot de blam. Belgienii, de exemplu, îşi vor desemna, în 7 iunie, reprezentanţii nu doar în Parlamentul European, ci şi în consiliile regionale. În Bulgaria, europarlamentarele deschid campania pentru Parlamentul naţional, ai cărui membri vor fi desemnaţi la 5 iulie. Şi cehii îşi vor alege deputaţii în octombrie, în vreme ce islandezii au avut deja alegeri anticipate. În Germania, 2009 a fost numit an super-electoral, deoarece pe lângă alegerile la nivelul unor landuri, la 23 mai vor avea loc alegeri prezidenţiale, iar la 27 septembrie cele pentru Bundestag – parlamentul federal. Tot în septembrie vor fi alese şi Parlamentele norvegian şi portughez. Irlanda va organiza, la 5 iunie, atât alegeri locale, cât şi pentru Parlamentul European. Italienii vor fi chemaţi, în iunie, la urne, pentru alegerile europarlamentare, municipale şi regionale, care vor fi organizate simultan în zilele de 6 şi 7 iunie, şi, ulterior, în cadrul unui referendum pentru modificarea legii electorale, iniţiat de Partidul Democratic, de stânga, aflat în opoziţie, care doreşte instaurarea unui regim bipartid într-o ţară renumită pentru instabilitatea sa guvernamentală. Lituanienii şi-au ales, zilele trecute, şeful statului în persoana comisarului european pentru Buget şi Finanţe. Şi luxemburghezii vor fi printre europenii care îşi vor desemna deodată europarlamentarii şi membrii Parlamentului naţional. Românii vor fi chemaţi la urne pentru alegerea şefului statului cel mai târziu la sfârşitul lunii noiembrie, data prezidenţialelor trebuind anunţată cu cel puţin 45 de zile înainte de vot. Şi ucrainenii îşi vor alege preşedintele la sfârşitul acestui an, în timp ce macedonenii şi slovacii şi-au decis deja şefii de stat în primele luni din 2009.

Aşadar, este un an electoral de la un capăt la altul al Europei. După cum efectele crizei închid fabrici şi magazine, lasă pe drumuri milioane de europeni şi scot oamenii în stradă, în proteste tot mai violente, la fel impactul recesiunii va cântări greu la punerea ştampilei pe buletinul de vot. Aşa cum arată deocamdată sondajele, cele mai avantajate se pare că vor fi formaţiunile radicale.

Confirmarea caderii economice vine in timp ce unii oficiali romani ne asigura ca se intrevad sperante de redresare. La inceputul acestei luni, insa, Comisia Europeana a confirmat ca Europa este mult mai grav afectata de criza decat se crezuse initial. In ianuarie, fusese prognozata, pentru acest an, o scadere economica in Zona Euro de 2%. Un raport dat publicitatii zilele trecute de catre Comisie arata ca media pentru 2009 – atat pentru cele 15 state ce au euro ca moneda oficiala, cat si pentru ansamblul celor 27 de state ale UE – va fi de 4%, asadar o scadere economica de doua ori mai grava.  

In ceea ce priveste Romania, Comisia Europeana a revizuit prognoza de somaj pentru 2009, la 8%, de la 7% cat apreciase in ianuarie. Daca se va adeveri aceasta crestere a ratei somajului, la sfarsitul anului aproximativ 800.000 de romani vor fi someri, de doua ori mai multi decat la finele lui 2008. Exista, insa, o estimare si mai pesimista: presedintele executiv al Uniunii Generale a Industriasilor din Romania avertiza, recent, ca numarul somerilor s-ar putea tripla in urmatoarele opt luni. Acest lucru ar insemna trecerea la rata somajului cu doua cifre – o conditie enuntata, duminica, de presedintele Traian Basescu pentru a renunta sa mai candideze in toamna, din cauza efectelor sociale prea grave ale crizei.

Conform datelor Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati in aprilie in Romania era de 517.000, ceea ce inseamna o rata de 5,7%, fata de 3,9%, cat era cu un an in urma. Sub media nationala se afla municipiul Bucuresti (cu 1,8% rata somajului) si 18 judete, printre care si Bihorul, cu 3,9% someri. La polul opus se afla Harghita, Hunedoara, Gorj, Covasna, Galati, Dolj, Alba, Teleorman si Mehedinti, cu un somaj peste 8%, recordul negativ fiind atins de Vaslui – 12%.

La nivelul Uniunii Europene, rata somajului era in martie de 8,3%, fata de 6,7% in primavara lui 2008, ceea ce inseamna patru milioane de someri in plus in decursul ultimelor 12 luni, potrivit datelor Eurostat – Oficiul Statistic al Comunitatilor Europene, care a anuntat ca din cele 20 de milioane de someri din UE, 14 milioane traiesc in tarile din Zona Euro. Pana in 2011, potrivit estimarilor Comisiei Europene, rata somajului in UE se va ridica la 11%.

Asadar, fata de media europeana, Romania se afla, deocamdata, intr-o situatie buna. Se poate si mai bine: Olanda are un somaj de 2,8%. Dar se poate si mult mai rau: in ultimul an, somajul in Spania aproape s-a dublat, ajungand la recordul european de 17,4%. Foarte afectate de efectele economice si sociale ale crizei sunt si tarile baltice, unde numarul celor fara loc de munca a crescut de 3-4 ori in comparatie cu aprilie 2008, ajungand la peste 16% in cazul Letoniei.

De altfel, Letonia este tara din UE cu recesiunea cea mai accentuata, economia sa scazand cu 28,7% in ultimul trimestru. “Tigrul baltic” – cum a fost supranumit acest stat pentru cresterea economica din ultimul deceniu, din care timp de patru ani consecutiv cu peste 10% – e in pragul falimentului. Salariile bugetarilor au fost reduse cu o cincime, alocatiile mamelor si copiilor vor fi micsorate de la 1 iulie si se discuta despre diminuarea pensiilor, in conditiile in care, luna viitoare, Letonia va intra in incapacitate de plata daca nu-si va putea achita rata de un miliard de euro catre creditorii internationali. Dar plata datoriei nu va fi posibila fara sprijinul FMI, care conditioneaza sprijinul de reducerea si mai mare a cheltuielilor publice. Un lucru greu de pus in practica intr-o tara in care strangerea dureroasa a curelei si protestele de strada ce au urmat au dus la caderea guvernului in februarie.

O clinica din Cleveland, de exemplu, raporteaza o crestere cu 75%, in ultimele luni, a cererilor barbatilor de sterilizare permanenta. Majoritatea lucreaza in industria financiara, zona de unde a rabufnit criza. Renuntarea la posibilitatea de a mai avea copii este determinata de costurile mari pe care acestia le-ar presupune intr-o vreme foarte nesigura, iar graba este dictata de existenta, inca, a locului de munca si, implicit, a asigurarii medicale care sa acopere din costul operatiei.

La randul lor, foste functionare din mari companii americane, multe cu studii universitare, devenite somere, sunt atrase de perspectiva castigului rapid si a programului flexibil din industria pentru adulti. Chiar daca afacerile cu filme si reviste porno si cluburi de streaptease au fost afectate si ele de criza, incasarile scazand cu aproape o treime, domeniul ramane unul tentant in lipsa de alternative. Desi, dupa cum recunosc multe din noile dansatoare si actrite, adaptarea la specificul acestei lumi este dificila si au fost nevoite sa recurga la droguri si alcool pentru a face fata socului initial.

Sunt doar doua situatii in care ajung unii americani, in ultima perioada, din cauza crizei economice. Potrivit altor stiri recente, somerii in varsta recurg in numar tot mai mare la operatii estetice pentru a putea concura cu cei tineri pe piata muncii, schimburile in natura, intermediate in special pe Internet, castiga tot mai mult teren pentru a economisi bani, iar la New York, persoane disponibilizate au participat la Jocurile Olimpice ale Somerilor, pentru a scapa de depresia concedierii. Tot in cel mai mare oras al lumii, primarul a anuntat ca e silit sa renunte la 7000 de angajati municipali, pentru a evita falimentul primariei. La randul lor, autoritatile a sapte din cele 36 de state americane in care e in vigoare pedeapsa cu moartea au anuntat ca analizeaza posibilitatea renuntarii la aceasta, din cauza costurilor foarte mari: procedurile de apel complexe si de durata in cazul condamnatilor la moarte fac ca statul sa cheltuie peste un milion de dolari pentru fiecare individ ajuns in aceasta situatie.

Efectele crizei se manifesta, insa, de la un capat la altul al planetei: japonezii se sinucid in numar tot mai mare din cauza dificultatilor financiare, astfel incat rata suicidului a ajuns dubla fata de media globala, sindicatele franceze scot tot mai des milioane de oameni in strada, iar la Luxembourg, marti, o mie de angajati din Belgia si Franta au atacat sediul Arcelor Mittal, nemultumiti de restrangerea dramatica a activitatii celui mai mare producator de otel din lume, care controleaza si combinatele de la Galati si Hunedoara. Demonstratiile masive, unele violente, din Franta, Turcia, Spania, Germania si alte tari, organizate de 1 Mai, vorbesc de la sine despre starea de spirit a oamenilor nemultumiti de concedieri si de scaderile salariale. In schimb, in Romania, unde miscarea sindicala este strict afacerea profitabila a liderilor, micii si berea au ramas simbolurile sindicalismului si spiritului civic aflate de mult in amortire.

Cea mai buna sinteza a realitatii din care fac parte secventele amintite o realizeaza, insa, cifrele. Ca in orice serial care se respecta: va urma.